Stay

Capitolul 7 ;

-7. 'Cum să-l iubesc?'

"Nu te poți înțelege tu, cum ar putea să te înțeleagă ?" vocea interioară nu întârzie să mă mustre. Așa este! Am ajuns în momentul în care nici eu nu pot să înțel înțeleagă eg ce se întâmplă cu mine. De ce îmi este dor de el? Ce ar trebui să fac să nu îl mai visez? Pff, și când te gândești că eram o fată fără griji acum ceva timp.O fată ca multe altele, care îl privea pe furiș când juca fotbal sau când trecea pe holurile școlii. Mai bine era dacă nu se apropia de mine. Mdeah, mai bine, dar acum nu mai pot schimba nimic. Zarurile au fost deja aruncate.
Bzzz - bzzz! sună telefonul...
- Da?
- Fată , în cinci minute sunt la tine. Ești gata?o aud pe Mona.
- Nu chiar , dar o să fiu. Sună la ușă când ajungi. spun închizând telefonul. În cinci minute să fiu gata? Serios?!
Iau repede o pereche de jeansi pe mine , un maieu negru și un hanorac , îmi prind părul într-un coc , adidași în picioare, o geantă , telefonul și ies din cameră . Chiar în acel moment aud soneria.
- Imediat vin , mamă eu plec . țip ca să mă poată auzi.
- Ai grija , Patrii ! o aud  de undeva de prin casă , apoi deschid ușa si ies.
- Bună! o sărut  pe ambii obraji.
- Taxiul ne așteaptă , haide . zâmbește și mă ia de mână.

În douăzeci de minute ajungem la mall.
- Unde intrăm prima dată ? 
- Nu știu , luăm și noi magazinele la rând , trebuie să găsim ceva...
- Bine! Auzi ? Tot nu-mi spui ce-i între tine și David?
- Absolut nimic . 1-0 pentru destin, trebuia ea să-mi amintească?
- Patrii , te cunosc ... haide să ne oprim la o cafea și te ascult. se așează în fața mea și îmi prinde mâinile.
- Știi ce ? Haide ... poate așa o să mă simt și eu mai bine. îmi fac puțin curaj într-un final și o trag după mine spre o cafenea.
- Ai spus că-mi povestești . mă lovește cu piciorul pe sub masă după ce chelnerița care ne-a luat comanda pleacă.
- Auuu , bine! Uite eu îl cunosc pe David de ceva timp.
- Da, asta știu. Toate fetele din liceu îl cunosc. Chiar și boboacele de anul acesta. își dă ochii peste cap luându-mă la mișto.
- Ții minte accidentul meu? Eh, el atunci m-a vizitat la spital în fiecare zi.
- Și ?întreabă cu gura căscată.
- Mă lași să termin ?
- Da , te ascult. Ce dracu' ai avut ocazia sa vorbești cu el de atunci și mie nu mi-ai spus nimic?
- Cu o zi înainte să ies din spital m-a sărutat. mărturisesc jucându-mă cu degetele.
- Poftim? gura ei formează un 'o'  perfect.
- După scena aia a plecat fără să îmi mai spună nimic și nu l-am mai văzut. Alex m-a dus la petrecerea aia stupidă care era dată fix de el. Mona, am simțit mii de fluturi în stomac  când l-am văzut...
- Adica voi ați jucat teatru ?
- Ceva de genul.
- De ce nu ați rămas împreună după scena de la spital ?
- Nu auzi c-a plecat? țip la ea.
- Sunteți niște ciudați, serios.
- Mona , eu ce să fac ? Cred că îl plac mult. Știi, atunci la club m-a scos afară și m-a sărutat. Iar eu i-am răspuns la sărut.
- Femeie! Când aveai de gând să îmi spui și mie toate astea? mă ceartă.
- Te rog, nu am nevoie de mustrări. Deja se ocupă conștiința mea de asta. Ce mi se întâmplă? De ce e mereu în mintea mea?
- Cred că te îndrăgostești... sau, mă rog, ceva de genul ăsta.
- Cum să-l iubesc? Eu acum sunt cu Alex. Mai mult îl urăsc , sau cel puțin asta vreau să fac . Mă înnebunește. Simt că poate face ce vrea din mine.
- Inimii nu-i poți dicta , honey ! Nu știu ce să zic. Nu înțeleg de ce te-a sărutat la club, având în vedere că ești iubita prietenului său. Lasă timpul să le rezolve pe toate.
- Off... Nu vreau să mai dau ochii cu el. Devin atât de irațională în preajma lui.
- Cu Alex ce ai mai făcut ?
- Nu am mai vorbit, s-a teminat totul.
- Îmi pare rău , adica ...
- Eu nu știu cât de rău îmi pare ... sau dacă îmi pare .
- O să treacă toate , vei vedea.

**
- Mulțumesc încă odată că ai mers cu mine.Ne auzim la telefon. o sărut  și cobor din taxi cu trei pungi in mâna .
- Pa , pa . Închid portiera și mă îndrept spre ușa casei . Atenția îmi este atrasă de telefon .
- Alo ?! răspund fără să citesc numele apelantului .
- Bună, scumpo! Ne putem vedea ? îl aud pe Alex.
- De ce să ne mai vedem? Sau , stai, ți-ai amintit de existența mea?
- Patrii , vreau să vorbim doar. Vin să te iau în zece minute. Te rog să ieși.  îmi închide telefonul și nu mai apuc să protestez .
Eu ce fac acum? Să ies? Aș vrea să aud ce are de spus, deci îmi voi face cinci minute și pentru el.