Stay

Capitolul 20 ;

-20. 'bad boy'

Patricia povestește :
" Vineri 12 Noiembrie ; 01:48

Dragă jurnalule ,

Știu, nu am mai scris de mult , dar până acum s-au întâmplat atât de multe chestii pe care simt nevoia să le consemnez.
Ar trebui să dorm de mult, dar gândurile mele , planurile sau poate dorul mă mențin trează încă.
Au trecut două săptămâni. Două săptămâni de când sunt zilnic alături de el. Două săptămâni în care doar școala și orele menite somnului ne-au ținut departe unul de celălalt . Două săptămâni de când pot să spun sincer că sunt fericită.
Un bărbat care face din fericirea ta un scop al lui , este un bărbat care trebuie păstrat . Un bărbat care se gândește la tine ca la femeia care l-a transformat într-un om mai bun , un bărbat care e pregătit să te aleagă pe tine înainte de toate , este un bărbat pe care trebuie neapărat să îl ai aproape. Un bărbat care ia parte la vindecarea inimii tale , este un bărbat care trebuie să și rămână acolo. În inima ta.

După discuția purtată cu Alex , el a decis să se retragă . David încă se mai întreabă de ce nu îi răspunde la telefon. Am tot insistat să lase lucrurile așa cum sunt , să nu se mai chinuie sa îi explice nimic . Într-un final s-a dat bătut . Tot nu i-am spus că am avut eu grijă să îi explic totul .

Mona a devenit cam rece în ultimele zile. Nu mai e cea pe care o știam eu . Cea care râdea mereu și avea o poftă nemaipomenita de viață . Suferă din ce în ce mai mult din cauza neînțelegerilor cu Robert , dar preferă să o facă în tăcere. Motivul certurilor nu îl cunosc , mă rog , nu sunt sigură ca ea îl cunoaște...

Zilele trecute am scos puțin motorul . Doamne uitasem cât de bine mă simt când îmi urcă adrenalina , când îi pot simți vibrațiile sub mine . Bineînțeles că mama a avut de comentat în această privință. A făcut o criza gen : " Tu nu ești normală ? Cum să ieși cu motocicleta pe frigul ăsta ?". Mdah , a devenit mult prea crizată în ultimul timp. Cică m-am schimbat mult prea mult.
Într-adevăr , am făcut anumite schimbari în viața mea. Defapt cred că acum am reușit să o găsesc pe "Patricia" pe care mi-am dorit-o mereu. O Patricia foarte atentă la stilul vestimentar , o Patricia mereu aranjată , o Patricia care este mult mai populară.

Nu îmi place să cred că datorită lui mi-am câștigat popularitate la școală , dar cam acesta e adevărul...
Defapt eu prin schimbările mele vreau doar să devin suficient de bună pentru el . Să mă ridic la nivelul lui, cum s-ar spune.
O persoană nearanjată , sau prost îmbrăcată nu se respectă în primul rând pe ea . Cu această concepție am început să trăiesc.
Poate și tu te-ai plâns de multe ori că ești femeie ; pentru că trebuie să te aranjezi tot timpul , pentru că ai în fiecare zi grija de a știi cu ce trebuie să fii asortată , pentru că înduri multe și trebuie să te prefaci că nu se întâmplă nimic , pentru că uneori ai impresia că oamenii nu te iau in serios...
Dar , nu uita că fără noi , femeile , lumea nu ar fi ajuns în mileniul al treiea!

David povesteste:

- Hai , mă! Ce dracu' , mergem doar la o bere. încerc să-l conving pe cel cu care vorbesc la telefon.
- Bine , fie . În treizeci de minute eu ajung în centru.
- Te aștept la cafenea. închid și las telefonul pe masă. Ești mulțumită ? În treizeci de minute a spus că ajunge. o informez pe cea de lângă mine.
- Ododo ! Mulțumesc , iubire. mă strânge în brațe și zâmbesc. Momentele astea sunt cele mai plăcute. O ador când se alintă.
- Și ce ar trebui să vorbim mai exact ?scot pachetul de țigări din buzunarul blugilor și sustrag una.
- Pai ... despre el și Mona. se îndepărtează puțin de mine din cauza fumului.
- De ce trebuie să ne băgăm noi în relația oamenilor ?
- Pentru că sunt prietenii noștri și îi iubim! primesc un răspuns hotărât.
- Serios ?! o întreb nedumerit.
- Bine , atunci ne pasă de ei , nu îi iubim. ridică din umeri copilărește și soarbe din ceașca de cafea.

Într-adevăr , Robert e prietenul meu din clasa a opta . Mereu m-am putut baza pe el și e un om de încredere. Relația asta l-a cam îndepărtat de fostele sale vicii și în mare parte și de restul găștii. Nu-l învinovățesc , dacă și el se simte cum mă simt eu în compania Patriciei , atunci chiar îl înțeleg perfect.
- Și tu unde pleci ? o întreb mototolind chiștocul în scrumieră.
- Pai , acasă. Am de învățat mult.
- Deci ne vedem mâine...
- Negativ ! În seara asta poți veni la mine. Sunt singură, ai mei o vizitează pe bunica. Eu le-am zis că am prea mult de studiat și că nu îi pot însoți. mă informează zâmbind .
- Și nu ar trebui să înveți ? ridic o sprânceană și o privesc așa cum mă privea pe mine tata când venea vorba de învățat.
- Termin până la 8. Acum plec , nu vreau să dau ochii cu Robert. își înfășoară eșarfa gri în jurulul gâtului, o ajut să își ia geaca pe ea și apoi se ridică.
- Ne vedem diseară . murmură aplicându-se să mă sărute.
- Te sun eu . își ia geanta și pleacă. Deci ce zicea că trebuie să vorbesc cu Robert?

Zece minute mai târziu îl văd pe omul meu îndreptându-se spre mine.
- Salut . Îmi întinde mâna apoi se așează în fața mea.
- Ce faci , man ? Cum o mai duci ? fac conversație în timp ce-mi aprind o țigară.
- Monotonie , frate. Aștept primăvara de acu'. își scoate pachetul de Kent 8 pe masă și îmi copie gestul.
- Și blondi ce face ? încerc să-l iau pe ocolite , dar nu prea îmi iese.
- Nu prea știu . Pe acasă cred. N-am vorbit de aseară . deblochează telefonul și-l privește lipsit de interes.
- Sunteți ok?
- Probabil . ridică din umeri și spune sec.
- După fața și cheful tău de viață cam aveți probleme.
- Ea e defapt problema. A devenit paranoică , rece și îmi ascunde chestii. reușesc în sfârșit să scot ceva mai interesant de la el.
- Nasol ...Ce sa zic ?! chiar nu știu ce aș putea să spun acum . Nu le am cu chestiile astea , cu consolarea mai exact.
- Bă , ia lasă-mă pe mine . Ce-i cu tine si Patricia ? mă întreabă și îi apare un zâmbet tâmp pe față.
- Asta de unde o știi?
- Alex m-a informat acum câteva zile. Tot am spus că te sun să mă lămurești, dar nu am mai găsit timp.
- Se pare că se laudă cu asta...
- Era ofticat rău... Adică... începe să se bâlbâie.
- Mă rog , trebuia să ma vad cu el sa lamurim anumite chestii , dar nu mi-a mai răspuns la telefon.
- Deci este ceva între voi ? întreabă foarte mirat.
- Să zicem ...

**

- Sunt în fața casei , iubito ! o anunț imediat după ce răspunde la telefon.
- Te aștept la ușă.

Scot cheile din contact, iau buchetul de trandafiri roz de pe scaunul din dreapta și părăsesc mașina. O închid și bag apoi cheile și telefonul în buzunarul blugilor.

Ușa albă din fața mea se deschide înainte de a suna și o văd pe ea îmbrăcată foarte sumar . Un maieu alb și-o pereche de pantaloni negri , foarte scurți , care îi lasă la vedere picioarele lungi , superbe.
- Bună , iubire ! mă dezmeticesc , sincer trezește fiara din mine văzând-o așa.

Îi înmânez buchetul de flori, o iau în brațe și o sărut.
- Tu chiar mi-ai adus flori ... o aud spunând entuziasmată.
- Da , chiar așa... Nici eu nu știu cum de. Te deranjează ? ridic din umeri uitându-mă la ea nelămurit.
- Nuuu ! Ador florile , dar ... tu nu pari genul ăla de bărbat... spune, mă trage înăuntru și închide ușa.
- Dar , cum par eu ? mă apropii de ea și o ridic în brațe . Ea își încolăcește picioarele în jurul meu și mâinile în jurul gâtului.
- Un " bad boy " . zâmbește pervers și-mi sărută gâtul.
- Iubire , dacă faci asta "bad boy-ul" nu o să mai poată gândi coerent. deja îmi simt corpul foarte tensionat.
- La ce te ajută gândirea coerentă acum ? îmi șoptește la ureche și respirația sa caldă mă face să înnebunesc.
- Ești sigură că vom rămâne singuri?
- Foarte sigură!
Acestea fiind spuse mă îndrept cu ea în brațe spre canapeaua din apropiere și o așez cu grijă acolo.
- Cred că patul din camera mea e mult mai comfortabil. propune în timp ce eu îi sărut coapsele.
Se ridica și mă trage de mână după ea. Camera sa este total întunecată , dar reușesc să o găsesc cu privirea.
Se chinuie să îmi dea tricoul jos și reușește într-un final.
- N-am putea aprinde becul ? o întreb căutând patul prin întuneric.
- În niciun caz ! mă trage din nou de mână și ajung în pat , deasupra ei.
- Ești sigură că vrei să facem asta aici ? îi ridic maieul pe jumătate și buzele mele îi ating abdomenul.
- Ai vrea să ne oprim ? întreabă încordând spatele.
- Cum îți dorești.
- Te doresc pe tine ! din două mișcări rapide ajunge deasupra mea preluând controlul.
- Arrr ! îi prind fesele în palme și îi sărut flămând gâtul.
Ea geme înfundat și își plimbă mâinile pe pieptul meu făcând mici zgârieturi.