Stay

Capitolul 48

- 48. ' jocuri'
Patricia povestește:

Cafeaua băută cu câteva minute în urmă se pare că refuză să își facă efectul. Îmi aprind o țigară și îmi deschid telefonul. În zilele libere obișnuiesc să îl țin închis, pentru a avea într-adevăr zile libere.
Se pare că cititul mesajelor de pe Facebook pe care le-am primit și răspunsurile la cele drăguțe, am primit și mesaje gen "ai ajuns și tu mare vedetă acum" , ma cam obosit. Și după alte câteva ore de conversat cu Mona pe Skype, iată-mă rămasă singură în apartament.
S-au schimbat atât de multe în ultima vreme, încât am obosit să le mai țin minte numărul.
Până și colegii de apartament mă obosesc uneori, nu e ușor să conviețuiești cu alte patru persoane, oricât de mare ar fi locuință. Uneori Daria țipă ca apucata prin bucătărie, alteori mă satur să ascult certurile dintre Maria și Edward, ca mai apoi să sfârșesc aruncând cu obiecte după Matei.
Dar așa cum este, viața agitată, pot spune că sunt cât de cât fericită. Acum două săptămâni am avut ocazia să petrec câteva zile minunate alături de mama, niciodată nu m-am gândit că va putea să îmi lipsească atât de mult, dar timpul pur și simplu a zburat și ea a fost nevoită să plece înapoi acasă.
M-a rugat cu lacrimi în ochii să mă întorc măcar o săptămână, dar am ridicat neștiutoare din umeri. S-ar bucura, atât ea cât și tata, să mai fiu în preajma lor măcar pentru puțin timp.
Tresar când ușa de la intrare dă semne că va fi deschisă și aștept să văd cine s-a gândit să treacă pe acasă.
- Din nou te găsesc acolo. Matei se oprește în dreptul ușii și lasă două sacoșe jos.
- Altceva mai bun nu am de făcut. Mai trag un fum din țigară și îmi fixez privirea pe scrumieră.
- Nu fumezi cam mult în ultimul timp? Își lasă mâinile pe umeri mei și face ceva ce ar semăna cu un masaj.
- Nu mi se pare. Îmi las capul pe spate și îl privesc.
- De ce ești abătută? Îmi plasează un sărut pe obrazul drept și îmi zâmbește.
- Nu sunt. Doar obosită și plină de dor.
- Dor? Ia un loc pe scaunul de lângă mine și își dă hanoracul gri jos.
- Mi-e dor de țară.
- Putem rezolva asta. Haide să mergem pentru câteva zile. Propune entuziasmat și îmi prinde mâna într-a lui.
- Știi că trebuie să rămân ca să o ajut pe Anna cu pregătirile pentru prezentare.
- Credeam că ești model, nu și organizator. Își dă nemulțumit ochii peste cap.
- Nu o pot lăsa cu toate pe cap și cred că acele câteva zile acasă mi-ar face mai mult rău decât bine. Să lăsăm astea, ai cumpărat ce ți-am spus?
- Bineînțeles, frumoaso. Îmi sărută mâna și se ridică în picioare. Absolut tot ce mi-ai spus. Se îndreaptă către sacoșe și le așează pe un scaun, apoi începe să scoată alimentele din ele.
- La ce oră ajunge Daria? Încerc să găsesc locul fiecărui aliment și le depozitez.
- Nu știu exact, defapt nici dacă îmi spunea nu puteam ști exact, o cunoști doar. Haide nu mai fi așa, nu ești deloc simpatică. Se bosumflează și mă face să chicotesc.
- Sunt mereu simpatică!
- Haide în brațe, vii? Întinde mâinile spre mine și mă cuibăresc imediat la pieptul lui.

***
Îmi pregăteam rapid hainele pentru ziua ce va urma. Mereu fac asta înainte de culcare, mă ajută să mai pot dormi dimineață zece minute.
Îmi perii părul, acum mai scurt și mai deschis la culoare, în timp ce mă privesc în oglinda mare.
Două bătăi în ușa de lemn se aud chiar în momentul în care vreau să mă bag în pat.
- Intră! Strig instantaneu gândindu-mă că Daria vrea împrumut vreun articol vestimentar.
- Nu dormi, sweet heart? Nimeni altul decât Matei mă privește din ușă. Îl văd cum mă măsoară din cap până în picioare și roșesc puțin.Maieul alb transparent și boxeri negri nu sunt tocmai cea mai bună ținută pentru o întâlnire.
- Tocmai intenționam să mă întind. Ce te aduce pe aici? Îmi încrucișez mâinile la piept, așa reușesc să îl fac să își ia privirea de la sâni mei.
- Am venit să văd dacă ești bine. Ochii lui albaștri îmi fixează chipul acum.
- De ce faci asta? Mă așez pe un colț de pat și mențin contactul vizual.
- De ce fac ce? Face pași mărunți și se poziționează în fața mea.
- De ce ești tot timpul atât de bun cu mine? De ce stai tot timpul după mine? De ce m-ai rugat să locuiesc aici și de ce faci tot ce vreau eu mereu, când eu ți-am spus clar că între noi nu va fi niciodată nimic? Spun pe nerăsuflate și încep să mă îndoiesc că a priceput ceva când îl văd zâmbind.
- Cum nu este nimic între noi? Suntem prieteni, îți amintești? Se așează lângă mine și îmi mângâie părul foarte atent. Și fac toate astea pentru că tu, ai nevoie de cineva care să îți fie aproape și pentru că îmi pasă de tine, Patricia.
- În ciuda faptului că știai că nu putem avea o relație, ai rămas tot timpul lângă mine, să știi că apreciez asta și îți mulțumesc. Îi zâmbesc sincer și îl iau de mână.
- Mi-am dorit atât de mult o relație cu tine, încât am învățat să fiu cel mai bun prieten al tău. Îmi ridică mâna și o sărută scurt.
- Ești un om bun, Matei!
- Mă străduiesc. Zâmbește și se ridică în picioare. Cred că ar fi timpul să te las să te odihnești. Se îndreaptă către ușă și din instinct mă ridic.
- Matei? Se întoarce înspre mine. Nu vreau să mai regret nimic! Mă privește destul de confuz, dar imediat ceea ce simte este uimire. Îmi încolăcesc mâinile în jurul gâtului său și îmi lipesc buzele de ale sale.
Răspunde imediat la gestul meu și îi simt tremuratul mâinilor atunci când mă trage și mai aproape de el.
După mult timp simt din nou fiori în tot corpul. Mă conduce expert într-un sărut în adevăratul sens al cuvântului și mă ține strâns la pieptul lui.
Se oprește brusc după ceva timp și îmi dă drumul din îmbrățișare.
- Acum chiar ar trebui să plec. Spune respirând greu, iar eu îl iau de mână.
- Rămâi cu mine, te rog! Îl privesc plină de speranță neștiind exact ce vreau să fac.
- Cred că ar fi mai bine să... Adică nu aș vrea să fac ceva care ne-ar putea strica relația de prietenie. Mă privește trist și îmi pierd toate cuvintele.
- Te rog... Șoptesc și îl pot auzi oftând.
În următorul moment mă trage de mână după el până lângă pat.
Mă întind în pat și el îmi copiază gestul. Apoi mă ia în brațe și îmi sărută fruntea.
- Ai idee cât rău îmi faci acum? Oftează și mă strânge mai strâns la piept.
- Dar tu ai idee cât bine îmi faci? Mă întorc cu fața spre el, îndeajuns de aproape ca respirațiile noastre să se intersecteze.
- Atunci, sunt aici pentru tine! Îmi mângâie spatele și se străduiește să zâmbească.
- Mi-aș dori mai mult... Sunt total inconștiență de ceea ce zic,se pare. Știu că mâine dimineață voi avea urme de remușcări, probabil.
- Mai mult? Nu știu dacă face pe-a prostul sau chiar nu înțelege ce spun.
- Cum ar fi să mă mai săruți odată...
Se mai uită în ochii mei câteva clipe, iar mai apoi îmi captează din nou buzele într-un sărut pe care practic l-am cerșit.
- Nu te opri! Mormăi când dă semne că vrea să ne separe buzele.
- Dacă nu mă opresc acum, mai târziu îmi va fi imposibil. Îmi șoptește foarte aproape de ureche și îmi face pielea de găină.
- Doar nu te opri... Îi sărut maxilarul și îl aud oftând din nou, de data aceasta și mai adânc.
Buzele mele coboară spre gâtul lui și sărută fiecare părticică din piele, în timp ce mâinile sale se așează pe coapsele mele și strâng ușor.
Corpul meu face din nou cunoștință cu senzațiile minunate, uitate parcă odată cu trecerea timpului.
Cu un gest rapid mă capturează sub greutatea trupului său și îmi chinuie pielea sensibilă a gâtului cu mușcături mici și săruturi umede. Îmi plimb mâinile pe spatele lui și îi ridic tricoul cât de mult pot. El pare că observa încercarea mea și prin alt gest rapid îl scoate lăsând la vedere corpul bine lucrat.
Revine la ceea ce făcea mai devreme și mă face să suspin când îmi atinge sânii cu mâna. Îmi dă mai apoi maieul jos și îl aruncă undeva prin cameră. Devine din ce în ce mai rapid și mai pasional în ceea ce face, parcă o forță ascunsă pune stăpânire pe el, sărută atent sânii care s-au întărit dureros de mult.
Când mâna lui ajunge la feminitatea mea mă simt ca și cum trupul mi-ar lua foc. Murmur incoerent câteva cuvinte și ca prin magie rămân și fără boxeri.
- Tu ai idee câte nopți am avut vise cu aceste scene? Revine cu gura lângă urechea mea și vorbește greu. Nu sunt capabilă să spun nimic și îmi dau seama că jocul de până acum a luat sfârșit în momentul în care îl văd renunțând atât la pantaloni cât și la boxeri.
Îmi sărută buzele apăsat și limbile noastre se luptă momente întregi. Coboară apoi cu sărutări mărunte și umede spre abdomen, apoi pe coapse, că să se oprească, pe urmă, la punctul cel mai sensibil.
Aproape țip de plăcerea când limba lui îmi oferă senzații minunate. Încearcă să revină la poziția inițială câteva minute mai târziu, însă într-un moment al lui de neatenție preiau controlul, gest care îl face să îmi zâmbească.
Îmi strânge fesele în palme destul de tare când fac contact cu bărbăția lui tare și geme abia auzibil. Fac mișcări lente și îi zgârii pieptul ușor, făcându-l să șoptească ceva ce nu pot înțelege.
- Te-ai distrat destul. Îmi spune în momentul în care practic mă aruncă sub el. Îți arăt eu cum se face! Mă anunță și începe să se miște din ce în ce mai rapid până când cunosc plăcerea absolută. Mă urmează rapid pe culmile plăcerii și zâmbesc mulțumită când îi aud gemetele surde.
Cade lângă mine abia respirând și îmi plasează un scurt sărut pe umăr.
- Acum ar trebui să adormi. Îmi spune în momentul în care mă cuibăresc în brațele lui.
- Până dimineață mai este mult...
- Știi că te ador? Râde și îmi mângâie spatele.

Ok, ok nu-mi săriți în cap vă rog:)) .
Sper să vă placă capitolul, deși mă cam îndoiesc de lucrul acesta. Vă pup și vă mulțumesc că îmi citiți creația.