Stay

Capitolul 41

- 40. 'sentimente&vise'

- Te rog, trebuie să ajung rapid la școală. Site-ul nu merge și vreau să văd rezultatele acum. Aproape țip la el.
- Bine, fie! Oftează adânc. Să fii gata în cinci minute. Închide telefonul și eu îmi iau rapid teniși în picioare.

Mașina oprește în fața porții și urc imediat,apoi îmi pun centura cu viteza luminii.
- Știu, nu sunt adepta vitezei dar acum este ceva important, așa că grăbește-te! Poruncesc autoritar și îl aud râzând.
- Stai liniștită, nu se vor schimba notele.
- Nu este amuzant. Chiar trebuie să văd și asta cât mai repede. Adaug la fel de neliniștită.
- Fac ceea ce pot.

În aproximativ o eternitate, cele zece minute atât mi-au părut, intru val-vârtej pe poarta liceului. Fac pași mari și grăbiți spre avizier cu David pe urmele mele.
- Ohh, firar! De ce au scris atât de mic? Mă declar nemulțumită pentru că nu reușesc să îmi găsesc numele.
- Uite aici, felicitări. O colegă de clasă îmi subliniază cu o linie imaginară numele și în secunda următoare fericirea îmi copleșește fiecare celulă din organism.
- Zece? Serios? Tu ești umană? Lângă mine David se arată la fel de uimit. În cele din urmă își presează buzele de fruntea mea, mă strânge în brațe și îmi șoptește un "felicitări".
- Mona? Vezi cumva pe aici? Îmi îndrept din nou atenția spre avizier.
- Nu...
- Uite aici! Strig entuziasmată.
- 9,93?! Serios? Fetelor, voi chiar nu v-ați jucat cu învățatul. Râde la sfârșitul frazelor și îl iau de mână pentru a ne retrage lăsând și pe alții să afle ce îi interesează.
- Trebuie să o sun pe Mona.
- Telefonul îți este în mașină. Haide!
Iau rapid telefonul și apelez.
- Ce faci?
- Îmi mănânc nervii, tu? Răspunde răstit și mă amuză.
- Și eu fac bine. Plec de la școală.
- Ohh, spune-mi că ai văzut ce notă am luat! Îmi ordonă în secunda doi.
- Păi am văzut, dar cred că este mai bine să vezi tu cu ochii tăi... Pun paie pe foc.
- Devis, ai îți dau o secundă să îmi spui, dacă nu, poți spune că ești un om mort.
- OK, ok. 9,93.
- Tu, dar eu?
- Femeie ai luat 9,93, ce nu pricepi?
- Uiiiiii! Țipătul mă face să îndepărtez telefonul. Deci am bursa asigurată. Oh, Doamne cât sunt de fericită!
- Vorbim mai târziu puțin, ok?
- Te pup, mulțumesc!
- Pup! Închid telefonul și mă întorc către iubitul meu.
- Și?!
- Acasă, mă voi schimba și în seara asta ieșim să sărbătorim. Îl sărut și el îmi zâmbește, semn că este deacord cu mine.

***

Ceasul indică ora zece jumătate când ajungem în fața clubului. Se pare că ceilalți nu au ajuns încă.
- Se pare că suntem primi. Anunță David căutând cu privirea prin jurul nostru.
- Uite-l pe Alex și Mona.
- Serios? Împreună, adică împreună, împreună? Total confuz și cu o față bănuitoare mă interoghează.
- Te rog, nu ți se pare că ai abuzat azi de 'serios'? Ridic un deget împotriva lui și își dă ochii peste cap.
- Bună seara! Cuplul Mona-Alex ajung lângă noi.
- Bună. Murmură David și dă noroc cu bărbatul șaten, în timp ce Mona se agață de gâtul meu și mă lasă pentru puțin timp fără aer.
- Am reușit! Exact cum ne-am planificat din clasa a noua. Spune entuziasmată și zâmbetul său larg pare a fi molipsitor.
- Ceilalți? Întreabă David un moment mai târziu.
- Trebuie să ajungă. Propun să intrăm.
Înaintăm spre ușile clubului toți patru. David îmi tot șoptește fel și fel de răutăți despre 'cuplul' din fața noastră și îi aplic un cot în stomac.

Muzica și fumul de țigară mă incomodează pentru început, dar mai apoi, după două cocktail-uri, am starea perfectă de distracție. În timp ce Mona dansează cu Eric cât timp Alex lipsește, eu mă rezum la statul pe canapea.
- Nu am apucat încă să te felicit. Iubitul lui Alice se așează pe locul vacant de lângă mine și îmi zâmbește. - Mulțumesc. Răspund scurt și îmi continui treaba cu telefonul.
- Nu dansezi?
- Nu. Cel puțin nu încă. Încerc să îmi păstrez politețea. Acum, scuză-mă. Spun scurt și mă ridic. Îmi iau prietena cea mai bună de mână și aproape o târâi după mine până la toaletă.
- Ești nebună? Puteam să îmi rup gâtul, știi? Țipă după ce ușa se închide și pentru câteva momente scap de volumul melodiilor.
- Iubitul lui Alice tocmai îmi făcea avansuri. Trebuia să scap cumva. Îmi dau ochii peste cap și mă uit în oglinda mare de pe perete. Se pare că machiajul meu arată încă impecabil, la fel și rochia. Am ales una roșie, mulată, trecută puțin peste genunchi și cu spatele gol. O pereche de pantofi aurii, asortați cu plicul. Părul lăsat să cadă în bucle mari pe spate. Din punctul meu de vedere o ținută relativ simplă, dar de bun gust.
- Și acum ai de gând să mă ții sechestrată în această baie? Reproșează vizibil deranjată și mă face să vreau să ne întoarcem.

Se pare că este mai aglomerat decât acum cinci minute. Mona mă ia de mână și încercăm să înaintăm prin mulțime. Îmi simt telefonul vibrând și îl deblochez. Un mesaj nou.
" Ești superbă, little princess. Kiss"
Îmi răsucesc capul și privesc rapid în toate părțile. În stânga mea îl văd. Îmi face din ochi și îmi trimite un sărut.
- De ce te-ai oprit? Mona mă trezește la realitate.
- Nimic, haide să mergem. Apăs butonul 'delete' și încep să mă rog la toți sfinți ca idiotul să nu îmi mai trimită vreun mesaj. Defapt, cea mai bună soluție ar fi să îl închid.
Ajunsă la masă, constat că David încă nu se află aici. Perfect! Am timp să închid telefonul și să îl pun în plic. Nu după mult timp își face apariția și iubitul meu. Așează în fața noastră două pahare cu lichid maroniu.
- În cinstea ta, iubito! Mă îndeamnă să iau paharul în mână ca mai apoi să ciocnim. Simt cum înghițitura mică de alcool îmi arde gâtul și strâmb nemulțumită din nas.

După alte câteva ore petrecute în agitație iată-mă în fața casei.
- Ești sigură că nu vrei să mergi la mine? Mă întreabă a mia oară.
- Absolut. Ne vedem mâine. Dimineață am o grămadă de treabă.
- Dacă ai nevoie de mine nu ezita să mă suni. Îmi prinde capul în mâinile sale și îmi săruta buzele apăsat.
- Înțeles. Te iubesc! Îl mai sărut odată scurt apoi deschid portiera.
- Și eu te iubesc. Somn ușor. Mă privește până ce intru în casă, apoi pleacă.

Pășesc atent fără să fac prea multă gălăgie și răsuflu ușurată când ajung în cameră. Scap de pantofi și îmi iau în secunda doi telefonul din plic deschizându-l. După cum mă gândeam am un noi mesaj. 'Cred că mi s-a pus pata și mai rău pe tine.' Textul mesajului îmi creează o stare de nervi insuportabilă. Era mai bine dacă îl puneam pe David în temă de când a început acest Matei să îmi bântuie viața.
Las rochia să cadă și în locul ei îmi pun un halat de baie. Ok, am nevoie de un dus,mirosul de fum parcă a intrat în pielea mea.

În dimineața zilei următoare am alergat la școală să îmi iau broșurile cu opțiunile viitorului.
Am mulțumit zâmbind fiecărei persoane care m-a felicitat, am băut o cafea alături de Mona și în scurt timp am ajuns acasă.
Acum încerc să mă decid ce fac cu viata mea. Să îmi urmez visul sau să îmi ascult inima?
Mulți ar spune să îmi ascult inima. Dar dacă inima mea se înșală? Merită oare această relație acest sacrificiu? Mi-aș dori să știu ce va fi peste ani. Mi-aș dori să am o certitudine. Și mi-aș mai dori o cafea...