Stay

Capitolul 47

Din perspectiva autorului :

Lili Martin își servea cafeaua,ca deobicei, răsfoind niște reviste.
- Mami, pot să mă duc sus? Micuța Antonia, fetița blondă cu ochii negrii în vârstă de patru ani jumătate își întrebă mama.
- Sigur, scumpo! Spunei fratelui tău să coboare. Îi sărută creștetul, apoi micuța fuge spre scări.
Luă o înghițitură din licoarea închisă la culoare și sublinie niște numere de telefon din revistă.
Își ridică telefonul de pe suprafața mesei și formează unul dintre numere.
Tocmai termina comanda când David se aplecă și îi sărutase obrazul stâng. În ultimi ani devenise o familie foarte unită.
- De ce m-ai chemat? Își întreabă mama după ce aceasta pune telefonul înapoi pe masă.
- Hârtiile alea trebuie semnate. Arată cu mâna spre colțul mesei unde era așezat un teanc de dosare.
David se conformă imediat și își trase dosarele lângă el începând să le analizeze cu pixul în mână.

Lili își continuă activitatea cu revistele și atenția îi fu atrasă în mod special de una dintre. I se părea ceva cunoscut pe copertă, sau mai exact cineva. Deschise revista la pagina trei și citi titlul "Tânără româncă, Patricia Devis, cucerește New York-ul"
- Citește asta! Îl îndeamnă pe David întinzându-i revista. Acesta o prinse în mână și citește.

" Tânără româncă, Patricia Devis, în vârstă de 23 de ani a cunoscut rețeta succesului. "
Lasă revista pe masă preț de câteva minute și își freacă ochii sub privirile atente și tensionate ale mamei sale.

" Ajunsă la New York în urmă cu trei ani, reușind să intre la Universitate Columbia cu bursă de merit datorită rezultatelor excepționale obținute în România, tânără a devenit populară imediat după intrarea în lumea modei.
Am visat să devin psiholog, dar mereu mi-am dorit să fiu model. Nu am împărtășit nimănui această aspirație, deoarece mi se părea ceva imposibil. Ceva imposibil care a devenit posibil după ore întregi de muncă și ajutorul unei persoane speciale. "
Citea fiecare cuvânt și nu îi venea să creadă. Era într-adevăr ea! Dar parcă din nerecunoscut.
" Ambițioasă, hotărâtă și sigură pe ea, așa o descriu oamenii din lumea modei.
În primul an de studii am fost 'târâtă' la câteva prezentări de modă de către un prieten. El a fost primul căruia i-am spus, cei drept în glumă, că asta vreau sa fac. De atunci totul s-a schimbat. După zile întregi în care m-a bătut la cap să fac măcar câteva cursuri, după nenumărate promisiuni că nu mai continui, iată-mă aici. Îmi place ceea ce fac!
În ceea ce privește viața sa pe plan sentimental, a evitat cât de mult posibil să răspundă la întrebări, spunând mereu că nu se simte încă pregătită pentru aceste discuții și nici pentru o relație serioasă. Deși a fost surprinsă de nenumărate ori în compania unui tânăr arătos. Ar putea fi acest tânăr acea persoană specială despre care ne vorbea?
Am început totul sub formă de glumă, dar se pare că acum nu mai este loc de glume. Vreau să le mulțumesc cu această ocazie unor oameni din trecutul meu, care m-au ajutat să îmi dau seama că vreau într-adevăr mult de la viață. O să lupt în continuare pentru a îmi atinge visele! A declarat Patricia Devis pentru revista One. "

Își plimba privirea pe pozele cu ea, ca mai apoi să se oprească pe cea în care era alături de un bărbat. Părea fericită. Ajunsese unde sus, unde își și propuse și el era mândră de ea.
În tot acest timp, el nu realizase prea multe. Asta cu excepția banilor și a sutelor de contracte semnate. Avusese doar aventuri și nici nu mai voia să audă de relații. În minte îi reveniseră toate momentele frumoase alături de ea și bătăile inimii se accelerase.
Se gândi la momentele de după plecarea ei, la bețiile făcute și la nopțile pline de gânduri negre. Acum măcar știa că ea este fericită, dar oare își dorea să o știe fericită, sau o aștepta să se reîntoarcă la el?

Lăsa revista să cadă de pe poalele lui și făcu pași grăbiți spre ușă. Avea nevoie de o țigară.
Își amintea acum cât de prost fusese atunci când îi era frică de sentimentele pe care i le purta. Cum a lăsat-o baltă de nenumărate ori datorită orgoliul și cât de mult l-a durut când și-au luat adio.

Spre seară, stătea în camera lui cu o foaie și un pix în față. Ea îl învățase odată că, atunci când simte că totul se prăbușește și el nu are cui să împărtășească ceea ce simte, când nu are nimeni timp sau cum să îl asculte, să își scrie orice sentiment pe o foaie, apoi să o ardă.

" Dragă Patricia, nu vei citi niciodată această scrisoare, pentru că nu ți-o voi trimite. Chiar dacă este târziu simt că ăst trebuie să fac. Sentimentele mele le scriu aici, așa durerea nu va rămâne atât de adâncă. Aș fi un imbecil dacă nu aș recunoaște că am greșit față de tine. La început am încercat doar să înaintez, fără să dau la o parte lucrurile care mă împiedicau. Acum durerea a mai trecut. Uitându-mă în trecut, vrând să uit, dar nu mă opream să îmi amintesc. M-am hotărât să rămân acolo, fără să avansez. Fără să merg înainte. Unde este secretul fericirii, Patricia? Poate că trebuie să fim atenți și să înaintăm, să ne uităm mai aproape, mai mult.
Mă întreb dacă îți mai amintești de mine din când în când. Eu o fac, să știi. Nu din pricina dorului, peste el am trecut. Poate doar din nostalgie.
Că tot veni vorba de dor, îmi este dor de relația simplă, dar în același timp complicată pe care am avut-o.
Mi-e dor și de certuri chiar. Eu îți spuneam să îți găsești o meserie frumoasă aici, tu îmi replicai că îți vei urma visul. Ştii că așa am fost mereu, a trebuit să văd cu ochii mei ca să cred.
Mă bucur că ai ajuns acolo unde ți-ai dorit și ești la un pas de a avea familia la care visai. Sper că el știe să te susțină mai bine decât am făcut-o eu. Eram un puști, să nu fii supărată. M-au speriat ambițiile tale și faptul că voiai să zbori atât de sus. Mă gândeam că n-ai să te mai întorci la mine ajunsă atât de sus. Acum mă gândesc că m-am pripit. Dar lucrurile nu mă pot fi reparate.
Aș vrea să cred că nu ești supărată pe mine și că ai vrea să ieșim la o cafea. Să vorbim despre copii care am fost și despre adulții care o să devenim. Sunt sigur că într-o zi vei deveni o soție extraordinară... doar că nu a mea.
Eu îmi voi aminti mereu de fata care a iubit uneori pentru amândoi și care nu a renunțat la mine deși am supărat-o deseori. "

Aruncă apoi câteva priviri, fără expresie, luă foia și se îndreaptă spre baie.
O așeză cu grijă în chiuvetă, iar mai apoi cu ajutorul brichetei o arse. Dar oare se simțea mai bine?

Hei, hei... Încă un capitol în seara asta. E scurt din cauza unor probleme cu wattpad-ul, îmi pare rău. În schimb sunt tare mândră de poza din mass-media :)).
Vă reamintesc că vă așteaptă și primul capitol din "Femeia care urăște bărbații" .
Pupici.