Stay

Capitolul 42

-42. 'Nu întotdeauna dragostea învinge'

Perspectiva autorului :

Îl aștepta și de această dată acolo, în bucătărie, unde îl așteptase de atâtea ori cu cina pregătită. Ca deobicei el întârzia. Se foia de colo-colo, gest care îi trăda nervozitatea. Avea să fie o zi grea.
Ușa de la intrare se aude, apoi pași venind către bucătărie.
- Tot aici te găsesc? Îi zâmbește sincer și se apropie de ea plasând un sărut pe creștetul capului.
- Zic să ne așezăm. Îi face semn către masă în timp ce el o privește confuz.
- Pare a fi ceva destul de important. Își așează sacoul pe spătarul unui scaun apoi se așează în fața ei.
- Cred că este. Înghite în sec, își trece cu limba peste buze și își drege glasul.
- M-ai făcut curios. Spune-mi! Poruncește gândindu-se că ceva nu este tocmai în regulă.
- David, m-am gândit în toate modurile posibile, crede-mă! O să fiu scurtă și la obiect. Se pare că destinul vrea să o luăm pe drumuri separate. Își mușcă limba puternic, ca mai apoi să continue. Vreau să ne despărțim. Săptămâna asta voi pleca, relații la distanță nu există pentru noi, așa că am ales ce este mai bine.
- Mai bine pentru cine? O privește șocat și abia reușește să lege două cuvinte.
- Pentru amândoi, sau cel puțin pentru mine. Nu vreau, adică nu am vrut să fiu egoistă, dar crede-mă nu pot să îmi las visele să se distrugă ca eu să ajung o contabilă. Vreau ceva mult mai bun de atât pentru mine.
- De ce m-ai lăsat să cred că deja ai ales să rămâi?
- Asta am crezut și eu că am ales. Cel puțin până acum câteva zile. David îmi doresc să fac ceva în care tu nu mă poți susține. El se ridică rapid de pe scaun.
- Credeam că suntem fericiți, că ne iubim și că în sfârșit suntem în stare să facem orice unul pentru celălalt. o privi confuz și lovi peretele cu pumnul.
- Se pare că,cel puțin eu una nu sunt pregătită pentru toate astea. Nu sunt îndeajuns de bună pentru tine și nu voi fi vreodată. Accepta asta și începe să dai uitării tot. îi aruncă cuvintele fără nici o expresie pe chip, dar în acest timp ceva în interiorul ei se rupea.
- Dar, te iubesc! îngenunchie în fața ei și țipă.
- Nu exista iubire, sau cel puțin nu am cunoscut-o noi încă. Să ai grijă de tine! Ești tânăr, ești frumos și ai toată viața înainte. se apleacă și îi sărută fruntea. Se întoarce pe călcâie și pleacă în liniște. A luat această decizie,deși inima sa rămase undeva acolo, la el.

Un val imens de lacrimi îi inundă ochii după ce se urcă în taxi. Își jucase bine rolul, dar durerea despărțirii o sfâșie. Știa că îl iubește, știa că nu-l va uita niciodată și mai știa că îi va face inima să salte ori de câte ori își va aminti numele lui. Cu toate astea avea multe vise pe care își dorea cu ardoare să le îndeplinească.

Rămas singur în încăpere David simțea că trăiește cel mai urât coșmar din viața lui. O pierduse. Asta pentru că el nu o putea susține întru totul. Iubirea lui posesivă se pare că îl făcuse să piardă femeia iubită.

Uneori, fără să vrei sau conștient, rănești femeia de alături. Trădezi omul tău drag pe care l-ai numi jumătate și odată cu asta lucrurile se schimbă fără a le putea întoarce înapoi. Nimic nu mai e la fel. Încerci să repari niște cioburi, calci pe ele și mai tare suferi. Lași să plece, cu un aer înfumurat și orgolios. Abia când devii conștient de ce ai pierdut, chemi înapoi. Abia atunci înțelegi că asta e imposibil, cum e imposibil să uiți, să scoți din tine o femeie care s-a prins de piele, de suflet, de inimă.

Câteva ore mai târziu, ore în care lacrimile nu i-au părăsit fața, Patricia își strângea lucrurile. Două zile mai avea la dispoziție. Două zile în această lume după care v-a pleca departe, pregătită să își urmeze visele. Nu avea să se întoarcă decât la Crăciun, poate. Avea timp berechet să își lingă rănile în liniște.
Se gândește că oameni ar trebui să spună mai des "a fost frumos cât a durat" , în loc să se agațe de un lucru care nu le face decât rău.
A descoperit, de curând, că deobicei răspunsurile se prezintă singure. Răspunsurile sunt chiar acolo, în fața ochilor. Dar cine nu a trecut printr-un incident care să îl facă să privească înăuntru lui, probabil nu le va găsi niciodată.

Cu ochii înlăcrimați strânge de pe birou ramele foto. Fotografii minunate cu ei. Cuplul Patricia&David a fost un cuplu superb, se gândi în timp ce așeza acele rame într-o cutie. Apoi adaugă în acea cutie și cele două buchete de trandafiri uscați pe care îi primi de le el. Cu mâinile tremurânde împături cele două cămăși albe. Câteodată se îmbrăca cu ele în timpul nopții, o făceau să îl simtă aproape atunci când nu îi suporta absența. Totul trecuse, rămâne doar un gol adânc în suflet. Un gol pe care nimeni nu îl va umple.
Se pare că la sfârșitul unei relații contează doar trei lucruri : cât de mult ai iubit, cât de frumos ai trăit și cât de grațios te-ai despărțit de lucrurile care nu îți erau destinate.

Își șterge lacrimile cu dosul palmei și își mușcă buzele. El plecase de mai multe ori, dar de fiecare dată inima a asigurat-o că se va întoarce. Acum, când ea a decis să plece, nu va mai exista cale de întoarcere.
Uneori, cea mai rea parte a unei despărțiri , dacă cineva poate alege care e cea mai rea parte, este să ieși dintr-o relație și să nu te mai recunoști pe tine însuți întrucât acea relație a schimbat o mulțime din tine.

În tot acest timp el rămase nemișcat în acea bucătărie unde totul se năruise. Cu o sticlă de whisky în față și cu obraji uzi se gândea la fiecare moment. La cum începuse totul, cum o lăsase pe ea să devină totul pentru el.
La început pierderea prietenului său bun, apoi a tatălui său, ca la final să își piardă sensul vieții. Simțea că durerea se împrăștie peste tot. "La dracu' cu iubirea!" Strigă, apoi dă paharul plin peste cap.
Era acel moment din viață când simțea că nu mai are nici un rost, când tot pentru ce luptase se pierduse, când propria lui respirație îl dobora, când îi venea să plângă încât să inunde Pământul, când nu mai știa prin ce metode să se descarce. Însă cel mai rău era faptul că trebuia să învețe să meargă înainte.

" Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? "

# Da, mi-am făcut timp pentru carte, mult timp pentru a relua. Chiar și mie îmi pare rău că s-a ajuns din nou la 'despărțire' dar este o carte, are nevoie de momentele sale triste... Sper că nu am dezamăgit prea tare. Vă pup și vă mulțumesc pentru că citiți! Mi-aș dori să vă aflu părerile. ❤