Capitolul 25 ;

3.3K 186 5
                                    

Mona și Robert ;

*perspectiva autorului :

- Așează-te doar lângă mine și te rog așteaptă să-mi capăt puțin curaj să-ți pot spune totul. fata blondă bate ușor cu mâna pe banca lăcuită din parc.
- Începi să mă sperii. Să înțeleg că mă vei părăsi ? băiatul o privește neliniștit și se așează într-un sfârșit lângă ea.
- Nu am spus eu asta . își dă părul după urechii și oftează înfundat.
- Așa începeți toate când vreți asta. Acum urmează să-mi spui că nu mai merge, că vrei să luăm o pauză... își aprinde o țigară și privește în gol. Îi e frică . Frică că ar putea să o piardă. A ajuns să o iubească . Da , o iubește mult prea mult ca să o piardă .
- Nu vreau să îți spun toate astea . Vreau doar să știi ce-am pe suflet. ochii ei albaștri se umezesc și își trece limba peste buzele uscate.
- Spune-mi ! Nu mă mai lăsa să-mi fac eu zeci de mii de scenarii . o prinde de mână și o privește împietrit.
- Se întâmplă prea multe în ultimul timp. Multe lucruri urâte , pe care dacă nu le spun acum cuiva simt că înnebunesc . oftează din nou și își ridică privirea la albastrul cerului.
- Începi să mă sperii!Ce s-a întâmplat?
- Ai mei mă urăsc ! o aruncă și imediat își fac apariția lacrimi pe obraji ei palizi.
- Stai , stai ! De ce spui asta ? se apropie mai mult de ea ca să o poată privi dintr-un unghi mai bun.
- Tata, tocmai a plecat în această dimineață . Am tot sperat să nu fie adevărat , dar acum e totul limpede . Chiar se vor separa. spune lipsită de expresie și privește în jos.
- Asta nu înseamnă că te urăsc. Nu înseamnă nici măcar că ei se urăsc . Înseamnă că nu se mai văd împreună , că nu-s îndeajuns de buni unul pentru celălalt . încearcă să o consoleze și o strânge în brațe.
- Dacă mă iubeau , nu-mi făceau asta. Eu am nevoie de amândoi ! lasă capul ușor pe umărul lui și lacrimile i se întețesc.
- Te rog ! Mi se rupe inima când te văd așa. De ce nu ai vorbit cu mine ? o sărută pe creștetul capului și o leagănă ușor în brațe.
- Am crezut că nu e adevărat . Că nu mi se poate întâmpla asta.
- Trecem noi si peste asta , ok ? o privește cu milă și îi șterge lacrimile de pe obrajii.
- De ce ? întreabă printre suspine.
- Nu pot eu să-ți răspund la aceasta întrebare... Vreau doar să știi că eu sunt aici să te susțin și mai vreau să știi că te iubesc ! îi mângâie delicat obrazul , iar ea își mușcă ușor buzele.
- Nu vreau să te pierd și pe tine! îl privește rugător cu ochii săi albaștri , mari.
- Nu o să mă pierzi , iubito ! Vreau doar să știi că eu sunt și voi rămâne aici , lângă tine, indiferent de situație.
- Nu vreau să ne mai certăm... un val de lacrimi o cuprinde din nou.
- Nici eu nu vreau asta. Dar nu mai vreau nici să te ferești de mine . Spune-mi tot ce te doare! Vreau să te ajut , de asta sunt lângă tine . Nu trebuie să împărțim doar bucuriile , trebuie să împărțim totul!
- Te iubesc ! se lipește de el și speră că toată această durere o să se spulbere.
- Te iubesc enorm și tu dai sens vieții mele ! buzele lor se unesc într-un sărut plin de iubire...

Doi omuleți sub soare , pe o bancă . Rămân îmbrățișați , spunându-și lucruri frumoase și promițându-și că o să treacă peste toate împreună .

Abia acum vor învața să se înțeleagă cu adevărat , să se ajute reciproc . În doi se trece peste toate mult mai ușor și orice drum e mai frumos în doi. Da asta e dragostea!

StayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum