Stay

Capitolul 15 ;

-15. 'De la agonie la extaz'

**

-Am nevoie de ea , înțelege odată ! țip în telefon plimbându-mă cu sticla în mână clătinându-mă.

- După tot ce ai făcut , ia-ți gândul de la ea ! o aud și pe Mona țipând.

- Înțelege odată că îmi pare rău și că am nevoie de ea chiar acum !

- Ca să îți bați joc din nou de ea ? simt cum stomacul mi se contractă de nervi. Cine dracu' se crede fata asta și de ce răspunde ea la telefonul Patriciei ?

- Vreau măcar să vorbesc cu ea.

Patricia povestește :

În sfârșit am ajuns acasă . Mona a venit cu mine și m-a ajutat să mă liniștesc cât de cât . Stăm amândouă pe canapea în salon și ne uităm la un film.

Telefonul meu sparge tăcerea ce inundă camera. Îl scot din buzunar și văd un număr pe care nu îl am salvat .

- Cine este ? Mona se întoarce spre mine și întreabă.

- Habar nu am . Nu am numărul salvat. Nu o să răspund!

- Dă-mi mie ! întinde mâna și îi plasez telefonul.

- Alo ?!

- Nu-mi închide!

- Ce vrei , mă ? o văd ridicându-se și strigând indignată . Mda , cred că este Alex.

- Tu ești Mona ?

- Da , Mona sunt și acum îți închid !

- Nu ! Vreau să vorbesc cu Patricia!

- Nu ai ce vorbi cu ea. blonda strigă hotărâtă și înțeleg că apelantul vrea să vorbească cu mine.

- Am nevoie de ea , înțelege !

- După tot ceea ce ai făcut ia-ți gândul de la ea ! strigă din ce în ce mai enervantă. Ia stai ... cu cine vorbește ea defapt ?

- Ca să îți mai bați joc încă odată de ea? după replica asta îmi dau seama cu cine vorbește.

- Vreau măcar să vorbesc cu ea...

- Dă-mi telefonul! mă ridic și mă apropii de ea cu mâna întinsă. Îl primesc imediat.

- Nu ai spus tot ce ai avut de spus azi? simt un fior rece pe șirea spinării.

- Nu am spus nimic din ceea ce îmi doream să îți spun ... după voce sigur este mort de beat.

- Și ce trebuia să spui mai exact ? capăt puțin curaj și îl întreb hotărâtă.

- Am nevoie de tine !

- Ce nevoie ai putea avea tu de mine ?

- Te rog , chiar am nevoie de tine . Sunt pe pod . mă informează și îmi închide telefonul rapid.

Cobor telefonul încet de la ureche și apoi îl arunc pe canapea în timp ce rămân nemișcată , privind în gol.

- Ce e ? De ce plângi ? o mână caldă îmi ridică bărbia și îmi șterge lacrimile de pe obraji.

- Mi-a spus că are nevoie de mine...oftez profund .

- Ce ai de gând să faci ? ochii săi albaștrii mă privesc blând și curioși.

- Nu știu... Inima îmi strigă să mă duc la el , oare vreau asta ?

- Și dacă asta este doar un joc de-a lui ?