Stay

Capitolul 28 ;

-28. 'nu vreau să vorbim'

- Nuu ! Nu-mi poți face asta ! Deschide ochii și uită-te la mine . Te rog ! fata îngenunchiată de durere țipă printre lacrimi amare. Știa că el nu va deschide ochii. Știa că avea să nu o mai privească niciodată . Știa prea bine dar nu putea accepta asta.
- Domnișoară , trebuie să părăsiți zona. un polițist gras anunță.
- Taci ! țipă isterică susținându-se de mână prietenei sale.
- Mona trebuie să îi lăsăm să își facă treaba. David o cuprinde de cealaltă mână și o ajută pe Patricia să o ridice.
- Nu înțelegeți nimic ! Mi-a promis că nu mă va lăsa niciodată...
- Tu ai impresia că nouă ne e ușor ? striga David la ea încercând să nu lase lacrimile să îi părăsească ochii.
- Nu este iubitul tău ! blonda palidă se chinuie să îi replice printre suspine.
- Nu , ai dreptate, nu a fost iubitul meu , dar a fost prietenul meu . David își pierde calmul și țipă la aceasta făcând-o să plângă și mai tare.
- Mona , uita-te la mine .. Monaa ?! Patricia îi ridică capul și o face să o privească în ochii. Știu cât îți e de greu , liniștește-te puțin , te rog. spune încercând să-și oprească și aceasta lacrimile . Trebuie să fie tare pentru prietena ei.
- Nu înțelegeți absolut nimic.. Nimeni nu l-a iubit cum l-am iubit eu.. protestează blonda.
- Ohh , termină ! Uita-te la femeia de acolo . strigă David arătând cu mâna spre o femeie care stătea în genunchi cu capul lipit de pământ . Da , Mona , aceea este mama lui Robert . Nu am zis că nu l-ai iubit , dar crede-mă , nu simți nici măcar jumătate din durerea acelei femei care și-a pierdut unicul copil. pumnul lui David lovește mașina de poliție parcată lângă el și pleacă de lângă cele două fete.
Mona rămâne fără cuvinte . Ochii săi rămân  ațintiți asupra femeii slăbuțe ghemuită de durere. Nu țipă. Nu se ceartă cu nimeni așa cum făcuse ea . Își plânge fiul care s-a stins mult prea tânăr, în tăcere.
Își face curaj , se desprinde din brațele Patriciei și se îndreaptă cu pași mărunți spre acea femeie . Nu avusese ocazia să facă cunoștință pe parcursul relației cu Robert. Aflase din ceea ce îi povestise el că nu este o femeie prea sociabilă și ea nu avusese acest tupeu de-a da ochii cu ea .
Se așează în genunchi lângă ea și o mângâie ușor pe spate. Femeia ridică capul și o privi cu ochii plini de lacrimi. Monei i puse un nod imens în gât și o gheară îi strânse inima provocandu-i o durere insuportabilă în piept. Femeia se ridică puțin , își deschise brațele și o strânse la piept pe firava blonda ciufulită.
- Mi-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine ...șoptește și oftează adânc.
Aceste cuvinte cântăresc mult și o fac pe blondă să plângă în hohote.

Mama Monei venise cât putu de repede și pe la ora 3 aceasta era în patul ei. Statea ghemuită în patul imens cu o poză strânsă la piept. Era o poză cu ei doi. O poză în care zâmbeau fericiți. Cum va învața să trăiască fără el ? Cum să accepte asta ? Se gândește că îi era mai ușor dacă se despărțeau . Dacă nu îi era scris să îl piardă atât de brutal.
Nu își putea controla lacrimile și nu voia pe nimeni lângă ea. Nimeni nu o înțelegea.
O marcase durerea pe care o văzuse în ochii mamei lui Robert. "Doamne , e o durere insuportabilă ca o mamă să își piardă copilul. Copii trebuie să își îngroape părinții , nu invers ." se gândi ea în timpul în care o ținuse femeia în brațe . E greșit ! E total greșit și el nu merita asta...

**
David se învârtea în cerc . Era foarte neliniștit . Își mai aprinse o țigară și se duse mai aproape de Eric care stătea rezemnat de o mașină.
- Asta e imposibil !
- La ce te referi ? Eric își bagă mâinile în buzunar și își ridică privirea pentru a-l vedea .
- Frânele , Eric, frânele... Amândoi știm cât de atent era Robert...șoptește David ca să nu poată fi auziți de politistul care se plimbă prin fața secției.
- Adică ? Ce vrei să spui mai exact ?
- Că asta nu e ceva întâmplător... Că frânele alea i-au fost tăiate . Ce dracu' , am fost împreună la mecanic și totul era în regulă acum două zile.
- Uite , haide să așteptăm . Să nu ne facem scenarii absurde. Poliția o să își facă treaba.
- Mdah , sper să nu se adeverească scenariul din capul meu. Pentru că atunci l-aș călca pe cap. trage cu sete din țigară ultimul fum, apoi o aruncă jos stingând-o cu piciorul.
- Stai așa , tu crezi că unu dintre cei participanți a făcut asta ? întreabă celalalt băiat uimit.
- Las-o așa... Eu mă rog să nu se adeverească doar . spune și intră în secția de poliție urmat de Eric care era băgat complet în ceață în momentul de față.

După alte două ore de certuri cu polițiști și vro patru-cinci declarații făcute , iată că în sfârșit ajunge în fața casei .
Își lasă motorul în garaj și se îndreaptă spre ușa casei.
Se luminase deja de zi și el se simțea slăbit și foarte obosit. Nici măcar numărul mare de cafele băute nu-l ajutase. Își lasă cheile pe măsuță și se desculță încet , se pare că nu are chef să își enerveze mama intrând încălțat.
- David , ești bine ? Lili îl întâmpină în holul mare .
- Sunt bine , cred . spune îmbrățișându-și mama.
- Te așteaptă cineva în salon .. îl anunță și el se desprinde din îmbrățișare.
- Cine ? întreabă curios ridicându-și sprânceana.
- Fugi și vezi!spune și se îndreaptă spre scări . Eu urc să văd ce face Antonia.
David se îndreaptă grăbit spre salon și rămâne blocat în ușă când vede cine îl așteaptă.
Se ridică grăbită de pe canapea și face doi pași spre el.
- Scuză-mă că am venit . Vreau să vorbim. Patricia îi spune încet și buza de jos îi tremură .
- Ai venit aici doar ca să vorbim ? o întreabă rămânând nemișcat.
- Da... îl privește parcă rugându-l să nu o dea afară.
- Nu vreau să vorbim Patricia ! spune categoric privind-o.