Stay

Capitolul 59

- 59. 'rămâi'
David povestește :

După o asemenea zi am nevoie doar de o cafea tare și un duș, apoi de patul meu și de un somn lung.
Așez și ultimele dosare pe rafturi și îmi iau sacoul din cuier. Se pare că această săptămână m-a secătuit de puteri, îmi spun în momentul în care pășesc pe hol, leneș.
Apăs butonul liftului și aștept.
- Domnule Martin? Mă întorc în direcția sunetului și o zăresc pe noua mea angajată venind în grabă spre mine, cu niște hârtii în mână dreaptă. - Te rog, nu-mi spune... Oftez lung și îmi dau o palmă peste frunte. Eu chiar vroiam să ajung acasă.
- Vă rog, în seara aceasta trebuie să duc aceste hârtii la contabilitate și este necesară semnătura dumneavoastră. Asta după ce vă uitați pe ele. Îmi zâmbește și își flutură genele rapid. Femeia asta încearcă să mă provoace?
- Bine, spun cu jumătate de gură, hai să mergem în birou. Mă îndrept însoțit de tânără domnișoară înapoi în biroul care, se pare, că îmi devine celulă.
- Sunteți obosit? Îmi așează hârtiile în față având grijă să îmi ofere o priveliște deosebita când s-a aplecat.
- Mi te poți adresa direct? Pe bune, nu am peste cincizeci de ani. Îmi scot stiloul din sertar și trec cu privirea peste cifrele așezate pe foaie.
- David, face o pauză parcă vrând să-mi sublinieze numele, un masaj cred că ți-ar prinde bine. Părăsește scaunul și poposește în spatele scaunului meu.
- Devii cam clișeică, nu crezi? Îmi văd de treabă, chiar vreau să termin!
Mârâie nemulțumită în timp ce mâinile sale încep să frământe mușchii încordați ai gâtului. Se pare că se pricepe, deoarece este al naibii de bine!

Semnez și ultima hârtie, nu înainte de a verifica atent calculele. Nu există loc de greșeli în firma mea!
- Ar trebui să îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat. Se apleacă și îmi șoptește la ureche.
- Asta îmi este datoria până la urmă. Las capul pe spate pentru a o vedea și câteva momente mai târziu se coboară la nivelul feței mele și își lipește buzele de ale mele.
Privirea ei iritată mă îndeamnă să îi răspund la sărut, timp în care ea se aruncă la mine în brațe.
- Tu ești atât de sexy! Coboară cu sărutări sălbatice pe gât. Ah, de când îmi doream acest moment! Exclamă în timp ce mâinile mele îi ridică fusta și strâng puțin cam dur fesele.
- De mult?
- De când te-am văzut, dragule! Își lasă capul peste cap și degetele mele îi mângâie gâtul.
- Atunci, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar va trebui să mai aștepți. Îi ridic cu ușurință trupul de peste al meu și zâmbind îmi așez cămașa.
- Nu poți vorbi serios, nu poți pleca așa... Mă privește cu gura căscată.
- Pot, pot, privește aici! Strig în timp ce mă deplasez către ușă.
- Dar...
- Dar, da! Te voi ruga să îți strângi lucrurile, tocmai ți-ai obținut o binemeritată concediere, Carolina. Cu zâmbetul pe buze părăsesc pentru a doua oară biroul în această seară.
Urc în lift de îndată ce ușile se deschid, încercând să ignor vocea Carolinei, sau mai bine zis țipetele ei.
Salut secretara și pășesc spre ieșirea din instituție. Respir adânc o gură de aer, bucurându-mă într-adevăr de binemeritata "evadare".
Deschid mașina și mă fac comod la volan. Fac motorul să toarcă mecanic și plec fără ezitări de pe loc.
Casă dulce casă! Chiar dacă deja mi-o imaginez pe Antonia făcând mult prea multă gălăgie, pentru o fetiță așa mică, vreau să ajung cât mai repede. Patul meu, la el visez de azi dimineață, de când l-am părăsit. Mereu sfârșitul unei săptămâni pline este greu.
Încetinesc puțin, se pare că este o mașină parcată în fața porților. Trag mașina mea în spatele acesteia, scot cheile din contact și cobor.
Lângă mercedesul alb observ o siluetă și fac pași grăbiți spre ea.
- Te așteptam! Glasul melodios îmi gâdilă timpanele și inima-mi saltă nebunește.

Patricia povestește :

După prânz m-am retras în camera mea. Aveam nevoie să fiu doar eu cu mine. Discuția purtată cu mama m-a cam dat peste cap.
"Nu spun că nu îl iubesc pe tatăl tău, din contra aș fi în stare să-mi dau și viața pentru el dacă ar fi nevoie, dar prima iubire nu se uită niciodată, draga mea. Să te întâlnești după ani și ani cu primul bărbat din viața ta, să-l vezi cu soția lui, când tu îți ții copilul în brațe, asta este durere pură, crede-mă. Te doare pentru că în adâncul sufletului tău știi că nu ai făcut tot ce ți-a stat în putință să îți clădești un viitor alături de el, de persoana pe care ai iubit-o necondiționat. Vei mai iubi, dar nu va fi același sentiment. Te rog să nu mă judeci pentru acest mic secret pe care ți l-am dezvăluit. Am vrut doar să îți explic puținul pe care l-am învățat din tainele iubirii."
Cuvintele frumoase despre iubire spuse de ea m-au făcut să cred că sunt o lașă.

***
Privindu-mă în oglindă, vedeam o altă persoană decât pe mine. O persoană care în timp ce tremura de emoții, radia de iubire. Aveam să o fac și pe asta. Aveam să îl aștept și să îi spun cât de mult îl iubesc!
Am zâmbit fericită și mi-am aranjat părul.

Mi-am cules de prin camera chestiile importante și le-am înghesuit într-o geantă. Am luat cheile mașinii în mâna dreaptă și am părăsit casa, apoi m-am îndreptat nerăbdătoare spre mașină și am pornit imediat spre locul în care m-am gândit să îl aștept.
Primele cincisprezece minute, după ce am parcat în fața casei lui, l-am așteptat în mașină. Încet, încet nerăbdarea a pus stăpânire pe mine și am coborât, m-am rezemat de autoturism și-am continuat să fac ceea ce făcusem și înainte.
Întrebări gen ' Dacă este deja acasă?' 'Dacă nu va veni în această seară? ' ' Dacă vine însoțit de cineva? ', mă măcinau.
Am văzut două faruri și am știut că așteptarea mea a luat sfârșit. Inima-mi bătea atât de tare de parcă aș fi alergat cinci kilometri și sângele îmi îngheța în vene când l-am văzut coborând din mașina sa și a făcut pași grăbiți spre mine.
- Te așteptam! Am spus cât am putut de clar și l-am văzut oprindu-se.
Mi-am căutat echilibrul, care părea pierdut complet, și-am pășit încet în direcția lui.
- Chiar ești aici! A exclamat când am ajuns la doar câțiva centimetri distanță de el.
- Sunt aici! L-am cuprins într-o îmbrățișare și i-am strâns corpul cât de tare am putut. Am simțit mai apoi brațele sale ridicându-mi picioarele de pe pământ. Mă strângea mult prea tare, dar era atât de bine.
- Frumoasa mea! Mi-a mângâiat chipul și lacrimi mici i s-au desprins din ochii.
- Te iubesc, David! Te iubesc și nu mai vreau să trăiesc fără tine! L-am invitat la un sărut neașteptat și a acceptat imediat.
- Te iubesc și știi asta destul de bine, dragoste! De data asta îmi doresc doar să rămâi! Fără tine nu sunt eu, așa că te implor, doar rămâi!
- Chiar dacă am plecat inima mea a rămas la tine. Chiar dacă aș mai pleca tot la tine m-aș întoarce!
- Mi-a fost deajunsă așteptarea, promite-mi că vei fi aici, lângă mine.
- Promit că te iubesc indiferent de ce va fi!
- Just Stay, my love!

O, da! În sfârșit împreună de-a binelea. *aplauze*
Urmează marele final, care de fapt este cam mic, deși scriu la el de câteva zile:)). Scriu, șterg și tot așa :(. Sper să mă decid într-un sfârșit.
Voi cum îi vedeți pe cei doi la final? Pupici!
-needitat.