O Noua Viata Vol1

Capitolul 2.

Eu la New York ?....nu prea cred....

Era inca tarziu iar eu nu mai aveam somn asa ca mi-am pus muzica la boxe am deschis televizorul si leptopul.Pana la ora 5 dimineata am ascultat muzica si mi-am facut de treaba pe internet.
.
.
.
Era dimineata si sunetul telefonului ma trezeste din nou.Era un apel de la Marcus...

-Da ...
-Hey neata !....cum ai dormit ?
-Nu am dormit.....
-Eh.....te-ai pregatit ?....maine dimineata plecam...
-Inca nu....
-Eu ti-as spune sa incepi de pe acum....de maine ne mutam.....
-Da da....ma apuc imediat....cat e ceasul ?
-E  9:45....
-Da bine....vorbim mai tarziu....trebuie sa ma pregatesc...
-Ok...pa!

Ma ridic din pat si ma indrept spre baie.Imi fac un dus rapid si imi aranjez un pic parul.Iesisem din baie si coborasem la parter unde Otilia deja imi pregatise masa...

-Buna dimineata Otilia!
-Ah?....esti treaza ?....cum de ?
-Pai....trebuie sa vorbim despre ceva...
-Ce anume ?
-Pai de maine ma mut la New York impreuna cu Marcus.....
-Cu Marcus ?!....la New York?!
-Da.....sper ca nu te vei supara pe mine pentru ca plec ?
-Oh!....draga mea....sunt foarte fericita pentru tine ca insfarsit vei incepe sa iti traiesti din nou viata ca inainte!!!

O oarecare tristete se citea pe zambetul ei dar nu am indraznit sa mai spun nimic.O durere acuta isi facuse loc in pieptul meu si vroiam sa urlu de durere,sa plang....dar mi-am epuizat toate sentimentele....toate au disparut....

-Pai dute pregatestete!!!....Doar maine pleci....!
-Mda....imediat....
-Oh doamne ce fericita sunt pentru tine!...imi va fi asa dor de tine !!!!
-Si mie de tine....nu iti face griji te voi suna zilnic!
-Hai gata ....dute pregateste!

Ma imbratisase puternic si se reapucase de lucru...

Am urcat inapoi la etaj si am inceput sa imi pun toate lucrurile in valize.Mi-am pus majoritatea lucrurilor....am deschis debaraua am luat o serie de haine mai groase si sa nu mai spunem de cutia cu bijuteri .Ma aplecasem si dupa lantisorul meu preferat si dasem peste o cutie cu lucruri vechi...printre care si o poza cu toata familia....acelas sentiment de durere revenise.....luasem poza si o asezasem si pe ea intr-o valiza....Totul era aranjat....maine voi pleca...

Familia mea era una bogata asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji in privinta casei sau a locuintei de la New York....astea find spuse...Chiar plec....

Huh....azi e ultima zi in casa asta.....eu inca nu realizez exact ce se intampla...totul se deruleaza ca un film....Cum am fost deacord sa fac asta?Oare ce e in capul meu?

Coborasem din nou la parter unde Otilia terminase sa faca curat...Ma apropiasem tiptil de ea pentru a nu o deranja prea mult...

-S-a intamplat ceva draga mea de te furisezi asa ?
-Cum m-ai vazut?...puteam sa jur ca tehnica asta va functiona....
-Eh.....deci ce este ?
-Nimic....e tarziu...maine plec...azi e ultima zi in care te vad ..
-Oh draga mea...

Venise spre mine rapid si ma imbratisase cu putere fara sa imi mai dea drumul din stransoare.As fi vrut sa ii spun atat de multe,sa ii arat cat de mult o iubeam,sa ii fi spus ce simteam cu adevarat,ce gandeam,cat de frica imi era....dar toate aceste sentimente erau parca sigilate cu lacatul si nu puteam sa le deblochez....nu simteam nimic....toata durerea aia inchisa in mine ma facea sa urlu sa plang si sa sangerez pe dinauntru ....dar pe dinafara paream fara sentimente....

Dupa ce ma tinuse in brate timp de 3 min. mi-a dat drumul si si-a sters lacrimile care incerca din greu sa le ascunda....iar eu nu puteam scoate nici macar un simplu "o sa imi lipsesti" ....ma pot descrie perfect ca o statuie....fara expresie,fara sentimente....fara glas.

-Ok....gata,gata.....nu mai vreau sa plang....imi vei lipsa foarte mult!!
-Nu mai plange....te voi suna zilnic....(si tu imi vei lipsi.....dar nu o pot spune cu voce tare....)
-Bine scumpa mea!.....eu trebuie sa plec....sa ma suni zilnic ma auzi ?
-Da....desigur!

Dupa inca cateva cuvinte si lacrimi a iesit pe usa zambind mai tare ca niciodata si chiar parea fericita in ciuda lacrimilor varsate.

Cum.....cum?.....nu pot simti nimic...nici nu merit afectiunea ei....ea tine atat de mult la mine iar eu.....eu nimic.....eu nu merit nimic din dragostea ei....sunt doar o umbra care merita sa ramana pe intuneric pe vecie....nu am putut sa schitez nici macar o expresie....huh
.
.
.

Ora 1:00....iar eu stateam in pat si ma uitam pe geam cum zapada stralucea sub lumina felinarelor de pe strada ....se apropia craciunul...o multime de culori strabateau intunericul noptii si colora zapada .....

Cu greu am putut adormi....Dar m-am trezit la 7:20 pentru a ma pregati...Bazaitul telefenonului imi atrage atentia si ma aplec spre telefon.Primisem mesaj de la Marcus

"-Neata!!!.....te-ai trezit?"
"-Da,neata..."
"-Vin sa te i-au la 10:00 ok ? "
"-Bine..."

Asta era....ultimele clipe petrecute in casa in care copilarisem,invatasem,ma jucasem,plansem si mai tarziu devinita propria-mi inchisoare.Imi mai adunasem cateva lucruri si coborasem cu valizele jos.
La parter in fata usii statea Otilia cu un zambet mai larg si luminos  din cate am vazut!

-Draga mea!!!!
-Otilia...

Ma imbratisase puternic si nu dase nici macar o lacrima....era intradevar fericita...mai erau cateva minute iar eu aveam sa plec si sa nu ma mai intorc....

-Otilia...iti voi trimite in continuare salariul in fiecare saptamana si sa mai vii pe aici o data pe saptamana ca sa vezi ce mai e pe aici ....bine ?
-Nu iti face griji!....voi veni saptamanal....iar banii nu sunt o ingijorare....mai am si alti clienti stai linistita.
-Si totusi voi continua sa iti trimit salariul!

O bataie la usa ne intrerupe dialogul....Deschisem usa si un zambet larg ma intampinase....Era Marcus...