Capitolul 22

6K 268 6
                                    

-De ce ?
-Scuze!.....eu doar.....scuze

Ma uitam lung si mintea mea era golita pentru prima oara.

-Ema?

Ma blocasem....ce aveam sa spun ?....

-Trebuie sa ies sa i-au putin aer....

Plecasem in fuga pe usa si coborasem rapid scarile.Ma imbracasem si iesisem afara.Cerul era plin de stele si era atata liniste.
Ma trantisem in zapada si ma uitam la cer cum era plin de stele.Eram socata de cea ce se intamplase.Alex ?.....el m.....m-a sarutat ?

Stasem cacteva minute bune in zapada si ma uitam la stele de parca asteptam un raspuns.Din spate o mana ma prinse de umar usor.Imi intoarsem privirea spre cel din spatele meu.Era Roxana care avea un nas rosu si imi zambea.

-Hey ce faci aici ?
-Ma uit la stele tu ?
-Ma duceam pana in garaj sa i-au niste decoratiuni...
-Pentru ce ?
-Maine e ajunul craciunului prostuto!!
-O doamne am si uitat ca maine e ajunul craciunului!!!!
-Vad ca nu te mai doare glezna....
-Nu, acum e mai bine....
-Te framanta ceva....ce-ai patit ?
-Eu ? Nimic.....
-Serios?.....acelas lucru l-am intrebat si pe Alex....
-Ha ?
-Si a raspuns la fel ca tine si avea fata la fel de rosie chiar daca el era in casa cand a auzit ce l-am intrebat....
-Pai nimic.....absolut nimic!
-Pai atunci am sa-ti povestesc ceva.....e amuzant.....mergeam spre baie si usa la voi era intre-deschisa.....si am vazut doua persoane care se sarutau.....

Uitasem ca usa era intre-deschisa.....habar n-aveam ca cineva ne-a vazut...CE RUSINE.

-Serios?.....eu am fost aici de cand ati venit asa ca...
-Asa ca te-ai sarutat cu Alex!!!!
-BA NU!!
-BA DA !.....nici nu stiu ce mare lucru....oamenii fac asta mereu....nu e mare lucru....
-Eu nu vroiam.....el m-a sarutat....
-L-ai sarutat inapoi ?
-Nu,nu stiu.....poate....
-Atunci si tu vroiai sa il saruti!!!
-Gata !.....nu ma pot intoarce sa dorm cu el dupa asta....
-Va potriviti ....de ce nu ?
-Nu....nu pot.

Ma prinse de mana si ma ridicase apoi ma imbratisase puternic.Eu stateam muta cu mainile pe langa corp si ma uitam in gol.Inafara de Marcus nimeni nu ma mai imbratisase asa de foarte mult timp.

-Hai sa mergem.....iar daca ai nevoie de mine doar spune.

Imi dase drumul si ma trase dupa ea.Eu o urmaream ca un robotel cu cheita care putea sa mearga doar pe unde il punea stapanul.

Intrasem inauntru si o parte din hol era deja ornata.Erau o gramada de beculete iar in mijlocul sufrageriei statea semet un brad inalt pana la tavan neimpodobit.Toti se miscau pe ritm de colinde.In bucatarie Cristina gatea alaturi de Zein.Eliot cu Bianca,Marcus si Alex impodobeau restul cabanei.

-Poftim!....hai sa impodobim bradul.

Imi dase o cutie uriasa cu o gramada de ghirlande de culori diferite apoi ma impinse spre pom.

Cu ajutorul celorlalti cu cateva ghirlande ,cateva globuri si beculete,ciocolata agatata in el si pomul era gata.In casa mirosea a turta dulce si totul arata asa frumos si colorat.

-Ema pune tu steaua!

M-am urcat pe un scaun ca sa pun steaua.M-am aplecat spre el si atunci cand am dat sa o pun in varf ma blocasem.Uitasem complet....Ma blocasem si ma uitam la steaua in mana mea care astepta sa fie pusa la loc de cinste in varful bradului,dar eu nu puteam.....familia mea....uitasem de familia mea....

Coborasem rapid de pe scaun si ii dasem steaua lui Eliot inapoi in mana si am fugit pe scari in sus.M-am incuiat in camera si ma prabusisem pe podea.Staseam pe podea de parca asteptam sa vina cineva sa ma ridice asa cum o facea Jason cand eram micuta.

Imi prinsem parul intre degete si imi inchisem ochii incetosati de la lacrimile cazute cu repeziciune .Priveam cerul plin de stele de pe podea.Din spatele usi Marcus batea cu putere in usa.

-Ema!...Ema da-mi drumul!!

Eu eram muta de durere.....cum am putut uita ?.....toata familia mea disparuse din cauza mea iar eu nici nu mi-am dat silinta sa-mi amintesc.CUM ?

-Ema ,te rog lasa-ma sa inauntru!!!!

Eu nu puteam spune nimic.Ramasesem fara glas.

Cum sa fi uitat?......eu trebuia sa fiu in locul lor.....eram mai bine daca eu nu existam....acum nimic din astea nu s-ar fi intamplat.....de ce nu eu ?

-Ema te rog!

Cu degetele impletite in firele de par ma trasem puternic si tipasem cu putere .

-PLEACA!!!!!!NU MAI VREAU SA TE AUD!!!!PLEACA!!!!!!!
-Daca ai nevoie de mine sunt aici.
-PLEACA!

De pe podea auzeam pasii lui cum se indepartau de usa si coborau incet pe scari in jos.

Eu ma izbisem de podea cu putere incolacita,cu ochii inchisi si cu mainile tragand puternic de cap ,plangand in hohote si incercand sa stau tacuta .

-Ema?

Ochii mei se stransera si mai tare si scrasneam din dinti ca sa nu scot un sunet.

-Esti bine ?.....Marcus a spus ca nu mai cobori in seara asta....?!

Vocea ii apartinea lui Alex.Fiecare cuvantel rostit ma facea sa ma simt si mai prost .Imi coborasem mana la gura si ma stransem cu putere ca sa nu se auda nimic.

-Ema esti acolo ?Te rog deschide!

Tot ce vroiam sa fac era sa tip .Vroiam sa mor,inima ma durea cumplit si la fel si tot corpul care refuza sa se opreasca din tremurat.

Cateva minute mai tarziu plecase si Alex inapoi....cel mai probabil avea sa se distreze toata noaptea....dar eu .....eu nu puteam.....toata acea durere....

-De ce nu am fost eu ?Trebuia sa fiu eu.....eu meritam asta nu ei.....doamne......E doar vina mea....

O Noua Viata Vol1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum