O Noua Viata Vol1

Capitolul 25

Alex intrase cu viteza in timp ce ma holmbam la Marcus care parea putin confuz.

-Hei veniti si voi sau stati aici sa plavragiti?
-Venim si noi imediat,poti pleca.
-Da pot, apropo iubita ta intreaba de tine....e urat sa o lasi asa singura....

Marcus se incruntase si isi intoarse privirea spre Alex.

-Marcus poti pleca.....voi fi bine....oricum nu mai stateam ....
-Ema poti ramane....nu deranjeaza pe nimeni.
-.....

Alex se invartea prin bucatarie nelinistit si parea putin agitat.Marcus il privea amuzat cum se balanganea prin bucatarie .

-Eu ma duc....vii Ema ?
-Nu,imi i-au ceva si apoi urc.
-Sigur nu vrei sa ramai ?
-Sigur....am coborat doar putin...
-Cum vrei....ar trebui sa ramai cu noi dar te inteleg daca nu vrei...
-Nu,merci prefer sa merg in camera la mine.
-Ok...

Marcus parasi camera asa ca ramasem doar eu si Alex care ascultase conversatia cu mare atentie in timp ce incerca sa faca ceva cu un bol.

-Si ramai ?
-In seara asta ?Nu.....plec sus
-De ce ?
-Pentru ca imi place sa fiu lasata in pace.

Alex inca incerca sa puna niste biscuiti in bol dar tot ce ii iesea era doar sa ii imprastie.

-Ce tot faci cu biscuiti aia ?
-Nimic....incerc sa ii pun in bol.
-Si cum planuiesti sa faci asta ?Intai ii imprastii pe jos si dupa ii pui in bol ?
-A.....nu....huh nu imi iese absolut nimic.

Alex scutura punga de biscuiti de parca astepta sa cada biscuiti direct in bol.Parea destul de trist si abatut si in acelas timp nervos si agitat.

-Trebuie sa dechizi punga dintr-o parte....
-Cum ?

Ma apropiasem de el si prisem punga in maini .

-O prinzi de ambele parti si tragi..nu e asa greu....
-Da....
-Ce ai patit ?
-Nimic.....de ce ?
-Pai esti agitat....
-Nu,nu sunt...
-Nu sunt oarba.....pot vedea faptul ca esti nervos....
-Vezi prost.
-Sigur....ei bine eu ma duc sus.
-De ce ?
-Ma duc sus.....nu mai vreau sa stau.

In mintea mea totul era gol si intunecat,nu aveam sentimente.....eram goala......doar imaginea si amintirile cu familia mea de la craciunurile trecute le aveam intiparite in minte.

I-am intors spatele si ma indreptasem spre usa atunci cand strigase din spatele meu Alex.

-Nu poti pleca !

Imi intoarsem privirea spre Alex care parea mai suparat ca inainte.Sincer nu puteam intelege ce era cu el....acum cateva minute era bine mersi si nu avea probleme iar acum zici ca s-a terminat lumea.

-De ce ?
-Vei pierde toata distractia
-Nu e mare lucru...

Sincer chiar nu il puteam intelege.
Iesisem din bucatarie fara a mai scoate un sunet si urcasem inapoi in camera si inchisem usa cu cheia.
Totul era intunecat si era o liniste desavarsita incat puteai auzi ce se vorbea la parter de parca erai in camera.

Eu nu as putea sarbatori craciunul....aveam atatea amintiri...
Nu puteam sa imi dau seama cum am putut sa ma schimb in atat de putin timp?......nu mai stiu cine sunt....sunt o umbra pe intuneric fara scop in viata.Eu inca nu imi dadeam seama de tot ce se intampla.....ma mutasem la New York cu Marcus.....m-am mutat la un liceu,am intrat intr-un club,mi-am facut prieteni,m-am distrat,am facut cumparaturi....

Atat de putin timp si totusi atat de multe schimbari....acum 2 saptamanii eram in casa pe intuneric iar acum sunt intr-o cabana cu un grup de necunoscuti,pe munte de craciun....

Lacrimile amare iar imi curgeau ca un lac de sange.....totul parea atat de ireal...ma simteam de parca eram fara suflet....o jucarie programata...fara suflet,sentimente,visuri,ganduri.... nimic....o umbra.

Ma prabusisem pe podea si ma uitam prin geamurile transparente de la balcon la cerul plin de stele.In camera era complet intunericc si atat de liniste.....nimic nu era la fel....

Si mai ales acea idiotenie facuta de mine.....intrecerea.....am lucrat atat de mult sa nu mai simt nimic.....sa nu devin din noua acea persoana oribila pe care o uram.
Urasc sa privesc in oglinda si sa vad chestia asta....nici macar nu mai eram eu...

Cand ma gandeam la toata lumea de jos......Imi era atat de frica.....frica.....ca in cele din urma ma vor vedea si ei,in felul in care ma vad eu....O idioata care face probleme si raneste pe toata lumea.....am gresit atat de mult venind aici.....mai bine ramaneam acasa .....

-OTILIA!!!!!!!!!!!!

Dumnezeule cum am putut uita ?.....e aproape craciunul si eu nici nu m-am deranjat sa o sun....dupa atata timp in care a avut grija de mine....eu nici un telefon nu am putut da...

Imi impletucisem degetele in par di ma trasem cu putere in timp ce plangeam in hohote pe podea.Ma ridicasem ametita si imi luasem telefonul in maini.Ochii imi erau incetosati de la lacrimi,mainile imi tremurau,inim imi batea haotic,toata mintea mea era anapoda....atatea amintiri deodata....

Cu greu gasisem numarul si sunasem.

-Alo?....Ema?

Pentru o secunda ma oprisem si incercasem sa ma calmez ca sa nu stie ca plang.Nu as fi vrut sa o intristez.

-Otilia?
-Draga mea!!!!Mi-a fost asa dor sa iti aud vocea.....cum o mai duci?!.....cum te descurci?!
-Bine....sunt bine.....tu?
-Sunt bine...stau langa bard impreuna cu familia tu?....stai cu prietenii?
-Da....de fapt am urcat putin pana in camera sa imi i-au ceva si cobor....
-Foarte bine!!!......

Incercam sa nu suspin printre lacrimile varsate neincetat.

-Am sunat sa iti spun Un Craciun Fericit!
-Multumesc!!!Si tie si lui Marcus la fel!!Te astept pe la mine la vara....