O Noua Viata Vol1

Capitolul 66

Imi dasems seama pe loc.

Ma intoarsem cu privirea spre Alex apoi il trasem dupa mine trei metri mai incolo atat incat sa nu se auda discutia.

-Alex,tu i-ai facut asta?
-Ce mai conteaza?
-Conteaza pentru mine....la asta te refereai cand spuneai ca erai altfel?
-Nu vrei sa discutam asta in alta zi?
-Alex,te rog...

Oftase puternic apoi isi lipise spatele de perete.Isi acoperise fata cu mana care era toata vanata apoi imi raspunse cu glas fad.

-Inainte....sa spunem ca aveam probleme cu...
-Cu?
-Cu stapanirea nervilor....si sa spunem...
-Sa spunem...?
-Ca am intrat in mai multe belele din cauza asta...

Il privisem atent timp de cateva secunde socata.Nu puteam sa mi-l imaginez pe Alex nervos sau sa fi dat in cineva vreodata....Alex care ma tinea in brate si se comporta atat de dragut si mereu atent cu mine....daca nu mi-ar fi spus asta eu as fi putut jura ca el nu ar putea omori nici macar o musca.

-D....de ce nu mi-ai spus asta niciodata?
-Nu e tocami o chestie cu care ma pot lauda...

In mintea mea singura intrebare era daca in seara acea cu Jason...daca despre asta era vorba... daca a putut sa faca asta unui tip...si nici nu se putea controla...

-Ok,uite ce e nu e nevoie sa te ingrijorezi pentru prostiile astea..
-Alex,tu tocmai mi-ai spus ca ai o problema cu controlul iar eu nu am stiut niciodata asta! Cum sa nu ma ingrijorez??
-Dar,de atunci m-am schimbat.
-Iar inainte cum erai mai exact??
-Pff...haide acasa te rog!

Trecusera si ultimele ore apoi am mers acasa impreuna cu Alex care parea foarte agitat.

El se asezase pe fotoliu in timp ce eu ramasem in picioare si il priveam putin iritata de atitudinea lui.

-Ai de gand sa imi explici ce se tot intampla?!
-Vorbim altadata....nu am chef de asta acum...

Se ridicase sa plece insa eu il impinsem inapoi.

-Stai pe loc si imi explici nu o lasam pe alta data! Acum te rog!
-Em te rog!
-Nu! Imi explici acum te rog frumos.

Se vedea cat de nervos era doar dupa gesturi si privirea lui.



Se uita la mine de jos cu ochii aia verzi de parca ma implora sa uit de discutie.

-Alex azi!
-Em....
-Acum te rog!
-Nu am de ce sa imi motivez actiunile...te rog !
-Ah nu? Dar cine a vrut sa fie iubitul meu? .....plus avand in vedere ca are legatura cu ala vreau sa stiu!
-Ema!Nu mai vreau sa discut despre asta!

Tonul lui crestea de la fiecare cuvant spus.

Eu nu stiam exact cum sa reactionez,nu mai fusesem in situatia aia pana atunci.

Trecuse rapid de mine apoi se indreptase spre bucatarie.Eu trecusem imediat si ma bagasem direct in fata lui.

-Nu ma face sa ma tin dupa tine!!

Ma lipisem incet de peretele din spatele meu pe masura ce el se apropia de mine.

-Em,nu vreau sa te fac sa suferi asa ca te implor lasa lucrurile asa!!

Eram foarte determinata sa aflu ce imi ascunde....de fapt de foarte multa vreme nu imi mai pasa de nimic iar asta era primul lucru care chiar vroiam sa il aflu.

-Daca nu imi spui acum jur ca de azi noi doi nu vom mai vorbi!

El se blocase instantanea si imediat realizasem cat de tare se schimbase in atitudine,cat de tare se abtinea,cat de mult se stresa pentru subiectul asta.

-Ema nu am de gand sa iti spun nimic asa ca lasa prostiile!
-Foarte bine! Daca nu vrei sa imi spui atunci consider ca ma minti si nu iti pasa.....nu pot fi cu cineva care ma minte.

Se uitase la mine cateva secunde apoi stranse din dinti.Era din ce in ce mai nervos si puteam vedea cum deja isi pierdea calmul,insa eram atat de curioasa sa vad adevarata fata....ce se ascundea dincolo intrucat nici nu imi dasem seama de ce faceam.

-Adica tu vrei sa te desparti de mine pentru....o prostie???
-Nu e o prostie...nu suport sa fiu mintita.

Isi frecase mainile de fata apoi isi izbise pumnul in perete chiar langa capul meu.Eu ramasem socata in timp ce el tinea capul plecat in fata mea si pumnul langa capul meu,in perete.

-Vrei sa stii......la naiba Ema nu puteai trece cu vederea??

Eu ramasem socata de gestul extrem facut de el mai ales ca pumnul lui nu era nici macar la 3 cm departare de urechea mea.

-Jason si Marcus nu m-au lasat niciodata sa vorbesc cu tine pentru ca mereu eram greu de controlat,cu nervii la pamant,in fiecare zi cu alte fete,intram intr-o multime de belele,nu imi pasa de nimeni si nimic.....ba chiar am bagat vreo 2 tipi in spital iar mie putin imi pasa....nu gandeam rational....eram toata ziua plecat ....beam foarte mult......eram un fraier,o gluma...

Isi luase pumnul de langa capul meu si isi lipise mana cu viteza de cap in timp ce inca privea in jos.

-Ema....cand iti spuneam ca te iubesc mai mult ca orice eu vorbeam foarte serios.....in viata mea nu mi-a pasat de cineva,nu am iubit...am fost un fraier si in vechea mea viata eu ramasesem fara nimic....nici cu familia nu ma mai intelegeam

Am vrut sa ii spun ceva insa eram blocata...nu stiam cum sa mai reactionez,ce sa spun....pur si simplu ma uitam la el cu ochii blocati si nu imi venea sa cred ce imi spunea...

-Ema....tu esti motivul pentru care acum nu ma mai port cum ma comportam inainte....de cand ai iesit din spital...mereu il intrebam pe Marcus...ba chiar te-am vizitat aproape zilnic cat ai fost in coma!

Inghitisem in sec in timp ce incercam sa ma linistesc sa ii pot raspunde.

-Cand am vazut cat de mult il iubeai pe fratele tau...
-Adica tu te-ai indragostit de mine doar pentru ca am fost un bun exemplu pentru tine?....un fel de imbold sa incerci sa faci si tu ca mine?....te-ai folosit de durerea mea sa iti motivezi greselile si sa te corectezi?
-Ema...
-Ai spus ca ma stiai din inainte....nu ti-a pasat catusi de putin de mine pana nu ai vazut un exemplu in mine?!

Isi ridicase rapid privirea spre mine si deja vedeam frica pe chipul lui....Tot ce stiam eu despre el.....erau minciuni??

-Nu! Ti-am spus nu mi-au dat voie sa...
-Sa ce....de ce nu mi-ai spus ca pentru asta te-ai indragostit ?

Se asezase pe podea in fata mea si isi puse mainile in cap.

-Ema iti jur ca te iubesc! Nu pentru ca ai fost exemplu sau altceva.La dracu ca eu ....habar n-am ce era cu mine in perioada aia!!

Nu mai intelegeam absolut nimic....Alex care parea atat de dragut si iubitor dar putea fi si foarte brutal si fara inima......pumnul acela ma bulversase mult prea tare dar privindu-l pe el pe podea ghemuit in fata mea.....mi se rupea inima.

Ma prabusisem langa el si izbugnisem in lacrimi.

-De ce?!

El se uita la mine atat de trist ...cu o fata pe care nu o mai intalnisem.

-Erai sa ma lovesti! Pe mine!! 3cm mai lipseau!! DE CE?!