Cateva minute mai tarziu toti terminasera de mancat apoi am mers in sufragerie.
Atmosfera putin trista din cauza ca trebuia sa dezinstalam pomul de craciun din cauza ca urmatoarea zi urma sa plecam inapoi in oras.
Eu am adus mai multe cutii in timp ce ceilalti dezpodoveau bradul.
Am pus fel de fel de luminite,ingerasi,globuri,betala,ren de portelean,fundit si conuri mici colorate in diferite cutii.Ne-a luat destul de mult de dezasamblat bradul avand in vedere ca era insfarsit inpachetat debea pe la ora 00:12 ...camera parea asa goala fara bradul care incarca camera cu atmosfera de craciun.
Fiecare urcase in camera lui pentru a face bagajele. Eu urcasem la etaj impreuna cu Alex care era deosebit de fericit avand in vedere ca vacanta noastra s-a terminat. Intrasem in camera si asezasem valiza pe pat si imi scoasem hainele din dulap. Alex umbla de colo colo prin camera ca un copilas care pleca pentru prima data de acasa.
-Esti ok ? -Eu ? Da.... -Pai te plimbi intruna.... -Huh...pai e ultima seara si dupa mna trebuie sa plecam la liceu...
Huh....nu m-am gandit ca va trebui sa mergem la liceu...cu toate chestile intamplate am si uitat de liceu....
-Cum e la liceul vostru? -Ah!o sa iti placa !! Sunt o gramada de activitati si toata lumea e prietenoasa plus totul e amuzant.... -Suna bine....
Huh...deja vad cum voi sta in ultima banca departe de toti incercand sa nu ma fac de rusine.....
-Nu iti face griji....te vei integra rapid!! Mai ales ca vei fi in clasa cu noi! -Cu voi ?....cum asa ? -Pai Marcus a vorbit cu directorul si a aranjat sa stai cu noi in clasa! -oh...
Pai macar nu imi voi face griji ca voi fi singura....pentru un timp cel putin....
In timp ce Alex isi aseza hainele in valiza eu il priveam cu atentie.Inca nu imi era foarte clar de ce ma sarutase serile trecute iar acum se comporta de parca nici nu s-a intamplat sau felul in care seara trecuta ma privea si ma tinea de mana....era foarte confuz....dar mi-ar prea rusine sa spun ceva....si nu cred ca simte ceva pentru mine...pana la urma ne cunoastem de putin timp,iar pe mine nimeni nu ma place deci....
-Ema? -Ah da ? -Te simti bine ? -Da de ce ? -Pai te holbai la mine de parca vroiai sa imi spui ceva... - A....nu...am cazut pe ganduri .... -Ok....pai daca ai o problema sa imi spui ok? -Sigur....
Ma retrasem spre coltul camerei sa ma aplecasem dupa trlecomanda pentru a deschide televizorul atunci cand ma blocasem.
Am impietrit ....eram socata....in spatele meu auzisem vocea lui Jason ....cum ma striga....
"-Ema!"
Ramasem aplecata spre podea in timp ce ma holbam la telecomanda de pe podea ....eram inghetata.Vocea lui....nu putea sa fie el....si totusi parea atat de real....parea ca el e....
Incremenisem fara a ma misca pana cand am fost trasa de umar in sus.
-Ema esti bine ? De ce ai ramas asa? -Alex? -Da......e totul bine? Pari palida...
Am incercat sa spun ceva dar nu puteam....mintea mea era inghetata si nu imi permitea sa vorbesc pur si simplu ma uitam in partea cealalta a camerei .....era imposibil sa fie el...dar vocea lui parea atat de reala...
-Emaaaa....mai esti aici?
Ma trase usor si ma trezise parca din trasa.Acum il priveam de aproape ....parea ingrijorat....dar nu am putut spune nimic...doar o simpla lacrima .
Ma luase in brate si ma stranse puternic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apoi imi dase drumul usor dar nu de tot.Inca ma tinea in brate cu o mana deasupra capului iar alta pe spate.
Nu puteam realiza ce se intampla....inca eram in soc....totul parea ireal....cred ca am inceput sa inebunesc!
-Ema?....
Vocea lui Alex ma trezise din transa.Inca ma tinea in brate ...nu imi dase drumul nici-o secunda.
-Scuze sunt ok....
Ma trasem din vratele lui dar el refuzase sa imi dea drumul.
-Pe cine crezi ca pacalesti?
Pur si simplu ma strangea in brate...nu imi punea intrebari la care nu puteam sa raspund , nu ma sufoca si nu imi dase drumul doar pentru ca am zis ca sunt bine....
Stateam cu fata in pieptul lui cu ochii inchisi incercand sa imi revin. Era atat de placut....atat de cald ....imbratisarea lui era plina de iubire si o puteam simti cu fiecare atingere. Parfumul care imi acapara nasul era unul dulce iar bluza lui era ca o mica perna in care imi afundasem capul.
-Imi poti da drumul ....sunt ok... -Da cu siguranta.... -Da.... -Nu e nevoie sa minti....stiu ca nu esti bine...
Huh ce stie el....habar nu are de ce simt eu....nimic....dar totusi...de ce incearca....sunt o cauza pierduta....De ce incearca daca vede ca nu vreau ajutorul lui ....
-Huh!Nu mint!ma simt bine !acum imi poti da drumul!!!
Ma privea incruntat de parca l-as fi jignit.
-Huh....esti atat de incapatanata....nu te inteleg! -Nici eu pe tine !!
