Plansem toata noaptea ....nu mancasem nimic de aproximativ doua zile si tremuram toata.
Eram in pat imbracata intr-o singura bluza foarte larga care imi ajungea putin peste solduri. Imi acopersisem fata de razele soarelui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Micul Monty incerca sa se joace cu mine in timp ce eu incercam sa ma ridic.
Nu dormisem nici macar un minut toata noaptea.Eram extrem de obosita si simteam cum mai aveam putin si ma uscam.
Ma ridicasem sprijinindu-ma de obiectele din jur.De mai mult de 10 ori era sa cad pe podea si inca nici nu iesisem din camera.
Ii puasem lui Monty de mancare apoi ma lungisem pe podea. Ma uitam prin camera....nu mai sinteam nimic....era ca si cum toate sentimentele mele au fost strse.
Ma holbam in gol pana cand Mony se intinse cu ochisorii lui fix in fata mea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Din partea mea ii se vedeau ochii negri dar ce-i drept vedeam in ceata de la atatea lacrimi varsate.
Il mangaiasem,incercasem sa ma joc....sa ma tin pe picioare....nu mancasem de vreo 2 zile ori 3.... Singurul lucru care ma impiedica sa lesin erau micile zgarieturi de la ghierutele lui Monty.
O bataie brusca in usa imi atrase atentia.Ma ridicasem foarte greu de pe jos si aproape ma prabusisem in fata usii.
O deschisem foarte greu iar ochii ma dureau foarte tare asa ca vedeam in ceata.
-Hei...am venit sa vad daca te simti bine...
Vedeam in ceata dar imi dasem seama imediat ca era Alex care statea in fata usii.
-Da,Alex....sunt bine! -De aia mai ai un pic si cazi din picioare? -Da.
Intrase in casa si se oprise in prag.
-Astepti sa te invit? -Pai nu stiu daca ma primesti...
Incercasem sa ma tin pe picioare dar cazusem direct in jos.
Ma trezisem ceva vreme mai tarziu pe fotoliu cu Alex pe podea care ma privea lung.
-Heh,de ce te holbezi? -Fraiero! Nu ai mancat de 3 zile! -Si ce?....cui ii pasa? -Esti o prostuta....mie imi pasa!
Ma ridicasem in fund si ma uitam la Alex fara a simti ceva.Doar...ma uitam.
-Fie...daca nu mananci tu..
Merse pana in bucatarie si se intoarse rapid cu o farfurie de paste.
-Le-ai facut din nainte? -Stiam ca nu vei manca...
Se asezase langa mine si imi dadea sa mananc de parca as fi fost in spital.
-Bine,bine gata...imi ajunge!
Incercasem sa ma ridic dar inca tremuram.Alex ma prinse din spate si ma ridicase de pe canapea.
-Poti te rog sa ma lasi sa te ajut? -Cu?...cu ce vrei sa ma ajuti? -In tot....nu ma lasi sa iti fiu alaturi!
Imi simteam capul cum parca imi exploda iar ochii mei....pff
-Ba te las....te-am last mai mult ca pe oricine cap sec...
Privisem cum ma tinea de solduri din spate....si imi dasem seama ca nu aveam decat lenjeria intima pe sub bluza care deabea ma acoperea putin mai jos de solduri.
-Oare cand? -Pentru simplul fapt ca acum stai aici si ma tii in brate.... -.....doar pentru faptul ca acum sunt cu tine,nu? -Da! Pentru fatul ca ti-am permis sa ma vezi asa. -Bine,bine fie....
Imi dase drumul iar eu plecasem in dormitor.Ma schimbasem apoi ma intoarsem in sufragerie.Alex era prin bucatarie iar eu ma asezasem pe fotoliu. Dupa ce se intoarse din bucatarie se asezase langa mine.
-Heh...gata? -Da...pff...de ce esti inca aici? -Adica?...mereu voi fii -Alex...daca ai stiut tot timpul asta....de ce nu ai spus nimic? -Din cauza ca am vorbit cu Marcus iar el a zis ca voi nu mai vorbiti despre asta...si...si sincer nu am vrut sa deschid subiectul...uite Em...e ok daca tu nu simti nimic pentru mine....eu te iubesc si tin foarte mult la tine deci am nevoie sa stiu....daca simti ceva pestru mine sau nu...
Priveam podeaua in timp ce Monty imi statea in brate...
"-Chiar asa....eu ce naiba simt pentru el??....adica...nu pot spune ca nu simt nimic si totusi..."
-Huh....ti-as spune dar... -E ok...am inteles...nu e problema ca nu simti la fel...huh ma duc sa fac ceva de mancare.
Se ridicase rapid de pe canapea sa mearga spre bucatarie. Eu ma ridicasem rapid si il prinsem de bluza din spate.
-Alex....eu...eu
El se intoarse spre mine si ma privea curios in timp ce eu rosisem puternic si ma uitam in partea dreapta...
-Em....nu te forta sa spui ceva ce nu e adevarat.
Ma prinse de incheietura si se dase inapoi un pas.
-Nu e ca nu e ceva adevarat.....e doar... -Ce e? -Pfff....e..huh...se poate sa... -Sa?
"-El mi-a fost mereu alaturi si a incercat sa ma ajute....si stia din nainte...si totusi...a ramas langa mine.."
-Pff...cu ce te ajuta daca stii ce simt eu pentru tine mai exact? -Pai...tu stii ce simt si ti-am aratat ca nu te voi lasa la greu....si vreau sa stiu ce simti tu....pentru ca...
"-N..n..."
Imi dasem seama in secunda doi... Nu o puteam spune cu voce tare.
El ma privise in timp ce ma chinuiam sa spun ceva
-E ok Em...am inteles.
"-La naiba ca nu intelegi nimic.....nici eu nu inteleg nimic....dar ce imi spunea Roxana seara trecuta....pff nu cred....sau....hhhhhuuuuuhhhh"
Nu am putut scoate un sunet si eram toata rosie la fata.Inima imi batea de parca mai avea putin si imi sarea din piept.
Il luasem in brate si imi afundasem capul in stransoare doar ca sa nu ii vad fata...reactia lui.
El stase nemiscat pret de cateva secunde apoi ma prinse si el.
Isi aplecase capul spre mine si imi soptise.
-Multumesc!
Nu reusisem sa imi ridic privirea dar reusisem sa ii raspund ce-i drept foarte incet si cu teama.
-Pentru? -Pentru imbratisare....e prima...si am inteles..
Vroiam sa fug dar pur si simplu nu mai puteam sa fac nimic...eram total blocata...
~~~~~~~~~
Hey! In primul rand vreau sa va multumesc ca am ajuns la atatea vizualizari si pentru faptul ca fara voi cartea mea nu ar fi prins viata deci multumesc! Imi cer scuze pentru toate greselile din acest capitol dar si pentru cele anterioare...voi lua de la capat si corecta cartea dupa ce o termin. O zi frumoasa si lectura placuta in continuare!!
