-Iar tu esti fericit ? -Normal! Ce fel te intrebare e asta? -Huh...nu stiu....intreabam. -Normal ca ma bucur prostuto!!....nu as suporta sa te pierd....nici macar pentru cateva zile!
Il priveam uimita cum statea si ma privea ca un copil mic cu un zambet urias.
-Ah...ar trebui sa ii spun asta si lui Marcus dar el a adormit in masina pe drum in coace.... -A...a venit inapoi? -Da...nu am putut sa il conving sa ramana acasa....dar pe drum a adormit si am presupus ca te vei enerva daca il trezesc.
"Huh...Marcus....somn usor"
Ii zambisem larg apoi imi intoarsem privirea spre geam.Eram usor rosie si durerea se mai ameliorase dar intepaturile infernale pe care le simteam .....
-Multumesc... -Pentru ce ? -Ca esti aici desi e tarziu si poimaine ar trebui sa mergi la liceu....nu erai obligat sa stai... -Oh....cred ca nu m-ai auzit!! Nu ma dezlipesc de tine pana nu te faci bine!!
Imi indreptasem privirea spre mana mea carea parea inerta....era ca si cum strangea o papusa....nu simteam nimic...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imi intoarsem capul spre el si ii zambisem in timp ce imi inchisem ochii din cauza dureri.
-Faci cum crezi....dar ar trebui sa pleci sa dormi....e tarziu. -Doare tare?
Imi deschisem ochii usor si incercasem sa ii zambesc.
-Sunt bine....doar o durere minora...
De langa mine se aplecase deasupra mea si ma privise in ochii.
-Nu imi place cand sunt mintit in fata....mai ales de catre tine... -Si ma rog ce am eu special?
Era foarte aproape de fata mea si ii puteam simti respiratia.
Rase usor apoi se ridicase si merse pana la geam.
-Huh...ce ai special?.....sau de ce esti speciala pentru mine? -Ambele.
Privea pe fereastra parca pierdut in ganduri apoi imi raspunse.
-Nu stiu exact sa iti descriu dar.....esti special prin tot ce faci....nu faci nimic ca o persoana normala....si stiu ca nu arati tot ce poti....si nici ce simti..
Imi intoarsem privirea in coltul opus al salonului.In momentul ala vroiam doar sa dispar....sa fug...
-Iar...pentru mine....esti foarte speciala....
Inspirasem adanc apoi ii raspunsem ragusit.
-huh....speciala..pentru tine ?... -Da....fara tine nu ar fi la fel...
Imi intoarsem privirea cu sfiala si ma uitasem spre el. Inca privea pe geam fara sa se fi miscat....
Imi ridicasem privirea spre aparatul de sus .....bataile inimi mele inca erau lente....ziceai ca era stricat.
-Huh....eu...eu tin foarte mult la tine sa nu uiti asta bine? -Cum as putea daca tot imi repeti asta?
Se intoarse spre mine si se asezase pe pat in stanga mea.
-Mai bine te culci putin...sa te odihnesti...
"As fi facut asta dar durerea aceea nu imi dadea pace o secunda....daca m-as fi putut misca acum probabil as fi stat ghemuita de durere."
-Nu chiar acum...mai stau putin...plus inca esti aici... -Da sunt aici....si nu voi pleca niciodata!
Ii zambisem usor apoi il privisem in ochii....
Stase lipit de mine pana durerea imi trecuse si adormisem insfarsit....el stase treaz toata noaptea cu mine din cauza ca stia ca nu pot adormi....
Era dimineata.....ma trezisem putin ametita si ma uitasem spre Alex care dormea cu capul in bratele mele si ma tinea strans de mana.
"Idiotul....a dormit aici toata noaptea....huh esti atat de incapatanat.De ce nu vrei sa imi dai drumul?"
Incercasem din nou sa ma misc dar de data asta simteam mici intepaturi in degetele stranse de Alex care dormea. Imi miscasem foarte putin varful degetelor.....le simteam....dar inca nu reuseam sa ma controlez. Restul corpului inca era amortit.
O voce stridenta imi atrase atentia brutal din gandurile mele.
-Ema!!!
Era Roxana cu inca o fata cu par saten.
-Roxana!
Ma imbratisase iar cealalta fata statea si ma privea lung.
-Ah....tu esti? -Ah da! Scuze..nu m-am prezentat...eu sunt Amalia! -Ema....
Roxana ma privea cu ingrijorare si incerca sa nu para emotionata.
-Si...esti prietena cu Roxana? -De fapt....il cautam pe Alex...nu a mai venit acasa de 4 nopti si nu stiam exact ce s-a intamplat...
Ma blocasem pentru cateva secunde apoi imi revenisem.
-Ah....deci ai venit pentru Alex....pai uitel...doar ca e incapatanat si nu a vrut sa plece...
Il privisem indelung si zambisem.
"Huh...pentru tine e mai bine sa stai cu cineva mai putin distructiv....in care poti avea incredere....nu?..."
-Pai...cum stau la el in apartament am zis ca macar sa vin sa vad ce face totusi....scuze daca te deranjez... -N...nu ma deranjezi....de fapt ma bucur ca esti aici!
Asta era sansa mea sa il indepartez putin de situatia in care eram...nu vroiam sa sufere ba din contra...
-T..te bucuri? -Da...de fapt da...eu nu am reusit sa il duc acasa...poate reusesti tu...
Roxana intervenise in discutie cu sfiala cu o fata trista si ingrijorata.
-Em....eu... -E in regula....sta aici de ceva vreme...ar trebui sa il duci acasa sa se odihneasca ....
Ma uitam la ea cum il privea....cred ca tinea mult la el. Era destul de draguta,imbracata mai gros,machiata usor....stilata...
-Atunci...daca nu il deranjeaza il voi lua acasa....
Ii zambisem usor apoi o privisem cum il trezise....el arata asa dragut ....tot ciufulit si adormit....
-Ce cauti aici Amalia? -Trebuie sa vorbim Alex....trebuie sa vii pana acasa... -Ah...
Isi intoarse privirea instantaneu spre mine de parca s-ar fi intamplat ceva....era speriat si putin bulversat.
-Ema...ah ea e.. -Stai linistit...ne-am cunoscut...acum poti sa mergi...deja ai stat aici destul.. -Ma intorc imediat dupa ce rezolv o problema...ok? -Ah....stai linistit...i-ati cat timp ai nevoie...
Se apropiase sa ma sarute pe frunte dar eu imi intoarsem capul in partea opusa .Roxana privea toata scena din stanga mea fara sa mai spuna nimic...
Alex plecase impreuna cu fata aia...Amalia..si ramasem doar cu Roxana.
-Em...eu... -Stai linistita...totul e bine... -Dar Ema eu stiu ca tu... -Nu! Nu spune nimic....te rog....
Ma abtineam cu greu sa nu plang....ii zambisem larg incercand sa ma abtin.
-Em... -Lasa asta....maine mergeti la ore....ai ceva emotii ? -Huh...pai...o sa iti placa...au o gramada de...
Se asezase langa mine pe scaun si a inceput sa imi povesteasca o gramada de lucruri....eu o priveam cu interes....dar in mintea mea acelas nume imi statea lipit ca un scai...
