Imi deschisem ochii ceva mai tarziu.Langa pat statea Alex cu Marcus pe doua scaune diferite si dormeau.
Incercasem sa ma ridic dar inca nu simteam nimic.Aveam masca cu oxigen pusa pe fata si deabea puteam sa ii privesc. Stateam si ma holbam la tavan.
"Si daca raman asa ?....adica nu imi simt corpul...nimic..."
Aveam o oarecare teama ca voi ramane pe vecie asa dar totodata eram atat de fericita.Il vazusem din nou pe Jason....
"Hm....nu cred ca e mare lucru....huh...ironia sortii face sa imi inchiei si eu viata printr-un accident..."
Zambisem pe sub masca apoi imi inchisem ochii.Cateva lacrimi imi cursera pe obraji in jos.
Simtisem imediat o atingere usoara pe obrazul drept care, printr-o miscare rapida imi sterse lacrimile. Imi deschisem ochii rapid apoi imi intoarsem capul.
Era Alex care statea intins de pe scaun spre mine cu un zambet mare. Si ma tinea strans de mana.Sau cel putin asa se vedea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Oh...te-ai trezit raza de soare?
Se ridicase langa mine apoi imi dase jos masca de pe fata.
-Esti bine? -Eu?...nu sunt eu cea care doarme intr-un scaun de spital!! -Huh....nu am putut sa te las singura...nici eu nici Marcus.. -Va rog...ducetiva acasa....sunt bine pe bune! -Inceteaza cu prostiile!!....nu plec nicaieri....sa risc sa te pierd? Nici gand!
In acel moment imi dasem seama de ce ei stateau acolo....le era frica ca eu voi muri iar ei nu vor mai apuca sa ma vada.
-Huh....nu voi muri in seara asta,Alex! -Pai nici acum nici in alta seara,asta e clar! -Uite cum facem,tu il duci pe Marcus acasa apoi poti veni inapoi....e ok asa? -Dar de ce vrei sa plecam?!.... -E tarziu si nu mi se va intampla nimic....acum te rog... -Pe el il duc acasa in schimb ma intorc inapoi....ai inteles? -Da,promit ca nu mi se va intampla nimic.
Ma sarutase pe frunte apoi il trezise pe Marcus. El ma imbratisase cu caldura si isi luase geaca in mana.
-Em, eu merg acasa sa iti aduc cateva haine de schimb si cateva lucruri ok? -Da....dar sa vii maine ok? -Nu,ma intorc imediat ai inteles?
Amandoi au plecat din salon iar eu ramasem singura.Ma uitam pe fereastra si ma gandeam la tot ce se intamplase pana acum....mai erau 3 zile pana la inceperea cursurilor dar eu nu aveam sa ma misc din patul de spital prea curand...
Priveam cum afara era o furtuna de zapada.Ningea puternic iar toata lumina de afara era reflectata de mii de fulgi de nea.In salon era intuneric iar eu inca nu simteam nimic.
Eram foartea atenta la" dansul " creat de fulgii ce se izbeau usor de geam pana cand simtisem ca un mic soc.
O durere cumplita ma cuprinse de la gat in sus.Din nou acel bazait cumplit si durerea insuportabila.O durere infernala care imi coborase incet pana in capul pieptului.
"Huh Alex....ti-am spus ca nu voi pati nimic....dar totusi..."
Imi deschisem ochii mari si priveam geamul cu lacrimi in ochii.Durerea nu vroia sa dispara si bazaitul din capul meu ma deruta.Auzeam doar fad bipaiturile alerte de langa capul meu. Simtisem un gust ca de metal in gura iar apoi o caldura imensa imi cuprinse capul.
Am vrut sa tip dar nu vroiam ca cineva sa ma auda....era doar o durere minora....as fi putut sa o suport...
Cum priveam toti fulgii de nea cum se zabateau in bataia vantului, imi amintisem de o gramada de lucruri.
Imi amintisem de fete si despre discutile pe care le aveam ,de Roxana care imi devenise in timp cea mai buna prietena....desi nu i-am spus asta vreodata.
Imi amintisem de vacanta petrecuta la munte cu toti,de craciunul petrecut cu ei, apoi seara petrecuta cu Alex inainte de accident...iar mai apoi de Marcus care mereu mi-a fost alaturi indiferent de situatie...
Printre lacrimile care imi curgeau rapid pe fata,chiar si cu durerea infernala pe care o simteam....zambisem larg apoi rasem cu putere.
"Si de data asta ai avut dreptate....huh...in fond tu esti ala mai mare nu?.....huh...vad ca au ajuns sa le pese de mine....o nou familie....o nou viata "
Simtisem o durere de la umar in jos de parca toate oasele mi se rupeau in doua si imi intoarsem capul. Era Alex care ma tinea strans de mana...nici nu realizasem ca lumina a fost aprinsa sau ca el intrase .
-Hei esti bine? Sa chem doctorul?!
Ma privea cu atat ingrijorare si ma tinea de mana.
-S...s...sunt bine...d..doar o durere usoara... -Nu pari bine..ma duc sa il chem!! -Nu!...nu trebuie sa il chemi...sunt bine! -Nu e momentul sa faci pe curajoasa....mai ales in fata mea....stiu ca esti puternica si ca poti suporta majoritatea problemelor dar totusi esti in spital,nu te poti misca ....te rog frumos sa incetezi si sa ma lasi sa il aduc!!
Durerea se ameliorase dintr-o data si acum simteam doar intepaturile uriase din brat.
-Asta e !! Ma duc sa il aduc!!
Iesise rapid din salon si plecase direct spre biroul doctorului. Eu ramasem privind usa...
"huh....esti atat de incapatanat....de ce nu vrei sa ma lasi?.....ai prietena....de ce stai aici cu mine?"
Venise rapid alaturi de doctor.
Ma consultase rapid apoi privise aparatele de langa mine si zambise.
-Nu e nimic grav....creierul isi reia atributile normale....cu alte cuvinte a inceput sa isi revina! -Minunat!!
Doctorul isi luase la revedere iar Alex se asezase langa mine pe pat.
-Vezi?....o sa te faci bine!!
Pentru o secunda ma blocasem...
"Simt ca sunt in viata dar totusi sunt moarta,sunt pe uscat toti pot respira dar cumva doar eu ma sufoc incercand sa respir in adancul vesnic.Incerc sa zambesc desi totul e negru in sufletul meu. M-am pierdut undeva in intunericul absolut din mintea mea....si nu mai gasesc calea inapoi spre cea care am fost inainte.
In alte cuvinte sunt doar o fantoma cu inima ce inca bate.....rupta in mii de bucatele.....traiesc intr-o lume a umbrelor cu vise desarte."
