O Noua Viata Vol1

Capitolul 67

-Zi de ce ai facut chestia aia?!

Ma luase rapid in brate si stiam ca deabea se putea abtine sa nu planga.

-Iarta-ma!! Te implor !! Te iubesc enorm,nu as putea sa te ranesc!

Ramasem putin socata si cu privirea blocata in partea opusa in timp ce Alex ma strangea cu putere.
Realizasem instantaneu cat de mult tineam eu la el....

-Ema te implor iarta-ma!!

Era pentru prima data in atata timp cand eram coplesita de sentimente....Felul in care Alex statea lipit de mine pe podea incercand sa isi justifice actiunea ....Imi dasem seama cat de asemanatori eram.

Ii simteam inima care ii batea haotic sub micile socuri pe care le simteam in tot corpul ....nimeni nu ma mai stranse in brate asa.

Eram doua suflete destramate.Unul distrus iar altul care parea perfect desi inca se lupta cu proprii sai demoni.

-Ema iti jur ca nu te-as rani! M-am schimbat...nu ma mai comport ca inainte! Chiar ma inteleg mai bine si cu familia mea si...
-Alex!....stiu ca te-ai schimbat....dar nu iti pot ierta gestul....
-Ema..
-Nu Alex...nu te pot ierta....

Era pentru prima data in atata vreme in care pur si simplu vroiam sa ajut sa fiu ajutata....imi pasa...si...si insfarsit am inteles ce simteam pentru el.

-Daca tu consideri ca e mai bine sa ne despartim ,eu iti respect decizia si voi fi mereu acolo sa te sprijin indiferent...
-Te iubesc idiotule!!

Simtisem cum se blocase si timp de un minut nu se mai miscase, doar vibratile simtite de la inima lui care bateau lent le mai simteam.

-Tu....tocmai..
-Nu stiu...habar n-am de ce...cum ...pur si simplu....te iubesc...nu am idee sa iti explic de ce....sau cum ...la naiba habar n-am

Se uitase lung spre mine cu e expresie pe care nu o mai intalnisem.Era atat de speriat si totusi bucuros.

-Cel mai probabil nu am inteles eu bine...ai spus,tu cumva ca ma iubesti? Pe mine?

Inghitisem in sec si ii raspunsem incet...

-Ai inteles tu gresit...
-Pe bune acum! Ai spus asta pe bune sau la misto?
-Ce fraier esti...normal ca am spus pe bune...ti se pare ca fac eu caterinca despre sentimentele mele?!!

Imi zambise larg cu lacrimi in ochii.

-Atunci repeta!
-...cred ca glumesti!
-Deloc! Mai spune asta o data!
-Pf...esti atat de...huh...te iubesc si esti si idiot...
-Mai spune asta o data!
-Tu vorbesti serios?
-Repeta!
-Da te iubesc si din nou tu esti un idiot..
-...poti sa....
-Nu! De cate ori vrei sa iti repet ca te iubesc si ca esti un idiot?
-Scuze...doar ca...am asteptat atat sa aud asta si acum ...
-Acum ce?..
-Pare...nu stiu...ador sa aud asta de pe buzele tale!

Ma privise atent vreo 5 secunde apoi ma sarutase.

-Deci pitica mea ma iubeste...e o informatie utila!!
-Oh mai taci !! Inca sunt foarte suparata pe tine pentru faza de mai devreme! Si nu glumesc!!!
-Stiu stiu....huh iarta-ma nu am vrut sa fac asta...nu se va mai repeta! Jur!
-Si ce imi garanteaza mie ca nu vei face asa?!
-Iti jur pe viata mea!..nu te-as rani in viata mea! ...

Il privisem pret de o secunda si puteai citi pe fata lui cat de speriat era....insa eu..eu eram mult mai speriata ca el.Gestul lui ...era de neiertat insa nici macar atunci cand izbise pumnul de perete nu mi-a fost frica de el...

-Daca mai repeti vreodata gestul asta eu chiar nu mai am ce vorbi cu tine!!
-Promit!
-Acum imi spui ce s-a intamplat in seara aia cu Jason?
-...in seara aia ma certasem cu Jason dintr-o prostie..nici nu imi mai amintesc....
-Asta stiam deja...restul?
-Huh...pai in timp ce ma certam cu el il lovisem si ai intervenit tu...
-Asa..?...
-A fost un intreg haos ...si am impresia ca un prieten de a lui Marcus ti-a sunat parintii...

Acum macar vreo doua parti de amintiri aveau sens insa nu imi aminteam nimic de cearta..

-Pai de ce sa ii sune..adica eram cu fratele meu...nu era ca si cum eram singura..
-Asta nu am de unde sa aflu...stiu doar ca in seara aia chiar mi-ai dat ceva de furca..
-Adica?..
-Oh..pai erai foarte hotarata sa il aperi pe Jason...

Am stat cam doua ore in care Alex imi povestise in amanunt ce se intamplase in acea seara.

Stasem pe podea incercand sa nu imi amintesc prea mult de ce se intamplase dupa ce am plecat impreuna cu parintii mei...

In timp ce imi povestea se oprise brusc fara sa mai spuna nimic si doar ma analiza cu privirea.

-la ce te tot holbezi?
-La tine!
-Pai inceteaza...pare ciudat...
-Tu pitica ai spus cu gura ta ca ma iubesti...nu poti sa imi dai pace sa vad ce e in neregula cu tine?

Imi rase in fata si ma prinse de fata.

-Tu pitica urata!!! Te iubeeescc de mor!
-Iar tu esti un idiot...
-Da..idiotul tau pe care..?
-Pe care il iubesc,da...
-Asa!!

Ma sarutase lung apoi ma ridicase in sus.

-Mbine hai sa te imbraci!
-Pentru?
-Iesim la plimbare.
-Vin si ceilalti?
-Da..ma gandeam sa iesim putin daca tot...
-Daca tot ce?
-Daca tot nu avem ce face ...plus tu mi-ai spus ca ma iubesti deci cred ca eu am ceva de sarbatorit..
-Doar crezi..
-Pitico...hai fugi!

Imi dase drumul si plecase si el sa il caute pe Monty care era tot timpul plecat pe undeva prin casa...nu prea statea pe langa noi..

Mersem sa imi caut in dulap ceva hainde cand observasem ca o buna bucata din dulap era acaparata doar de hainele lui...

"-Oare cand am ajuns sa impart dulapul,apartamentul,patul si viata cu el...?....ce aiurea "

Imi luasem o bluza larga neagra si blugi negri rupti in genunchi.

Stateam in oglinda si ma admiram cu o caciula pusa...eram atat de atenta la oglinda ca nici nu observasem cand Alex se strecurase in spatele meu.

Purta o sapca si un tricou alb..arata atat de comic...ziceai ca nici nu e el.

-Ah uite o urata! Te admiri pitico?
-Din cand in cand..
-Ce-i cu sapca?
-Ah m-am plictisit pana ai terminat tu ..
-Si ai decis sa...stai aia e sapca mea?
-Poate..

Nici nu imi dadusem seama ca era a mea pana nu observasem ca avea intr-o parte o pata cu roz facuta de Jason in ziua in care o cumparasem.

Ma prinse de mijloc si ma ridicase in sus.

-Ce tot faci?!!! Lasa-ma jos acum!
-Cum doreste printesa mea!

Ma lasase fix pe podea ca pe un catel.

-Da,multumesc...dragut tu asa..