Capitolul 52

5K 250 2
                                    

-Deci tu ce simti pentru el?

Ma ridicasem de la masa in timp ce baietii venisera cu bauturile.

-Ma scuzati eu merg pana la baie...

Ma strecurasem prin multime si mersem pana la baie.
Ma uitam in oglinda si ma gandeam.

"-Da....oare ce simt eu?...Ah stiu nimic...sunt o toanta si il fac sa sufere...el daca ma iubeste....pfff ...e atat de aiurea."

Iesisem din baie si ma indreptasem glont spre usa.

Eram afara si imi era putin frig,era intuneric si ma uitam la toate luminile de la oras...totul arata atat de frumos...

"-Pf....nu vreau sa il fac sa sufere....eu acum nu pot iubi nimic...sunt praf.Nu ar mai trebui sa stau cu el.....nici nu stiu ce simt pentru el."

Dupa mai mult de jumatate de ora de stat afara privind stelele intrasem inapoi si mersem la masa.

Ma asezasem langa Roxana si ma refugiasem in telefon.

-Iar vrei sa iti i-au telefonul ala? Stai in el de azi dimineata!
-Sunt bine asa cum sunt acum.

Roxana ma ghiontise apoi se aplecase spre mine.

-De ce nu te-ai pus langa el,te-a deranjat ce ti-am spus mai devreme? Ca e adevarat ca simti ceva pentru el?

Surasem usor apoi ma intoarsem spre ea cu un zambet ironic.

-Nu,dar e adevarat ca nu vreau sa il fac sa sufere deci voi pastra distanta de acum.
-Em...sti ca eu nu..
-Stai calma...stiu ca erai ingrijorata si am inteles si il voi lasa in pace.
-Dar eu nu...
-Nu, e ok!

-Hei pitico te simti bine?

Imi ridicasem privirea spre Alex care ma privea insistent.

"-Alex....scuze ca trebuie sa iti fac asta....dar te ranesc enorm cand stau cu tine caci eu nu te pot iubi asa cum o faci tu.....dooooaaaamneeee cum ar trebui sa ii spun asta?...si trebuie sa si raspund..."

-Da! Minunat!

Roxana se ridicase brusc si ma trase dupa ea de la masa putin mai departe.

-Ce naiba tot faci?
-Dar ce fac?
-Eu nu.....doamne atunci cand ti-am spus alea eu am vrut sa...
-Dar am inteles,il ranesc!
-Doamne ca asa.....nu la asta ma refeream.....vroiam sa iti arat cat de mult tine el la tine si ca si tu tii la el ....ar trebui sa fiti impreuna nu sa il indepartezi!

Ma enervasem de faptul ca ea tot insista.

-Am spus ca nu simt nimic pentru Alex si nu voi simti vreodata!!!

In momentul acela trecuse si Alex pe langa noi iar eu strigasem destul de tare.El nu se intoarse dar se vazuse ca ezitase sa mai continuie drumul.

Roxana se intoarse cu privirea spre el apoi spre mine.

-Ema....doamne imi pare atat de rau ,eu nu am vrut sa...
-Nu,e ok....a auzit ce trebuia...poate acum va renunta....
-Ema! Te rog,trebuie sa mergi si sa vorbesti cu el!
-Dar nu e nimic de vorbit....

Imediat simtisem o tristete imensa si cum ochii mei se inundau usor si nici nu aveam idee de ce.

-Ema?!....Ema cu tine vorbesc! Dute si vorbeste cu el!
-Nu....eu nu...

"-Ce e cu mine?....nu simt nimic pentru el si totusi ma reneste faptul ca a auzit ce am spus"

Alex nu se intoarse ci iesise direct pe usa de afara.

-Dute si vrobeste cu el acum! Te rog....macar lamureste lucrurile...
-Eu...

Roxana ma intoarse cu fata spre usa si ma impinse de la spate.
Simtisem un soc usor apoi mersem mai departe.Iesisem afara...vroiam sa clarific totul.....el statea pe o bordura de partea cealalta a drumului.

Mersem pana la el si ma asezasem tiptil langa.

-Hei....ai plecat din senin..
-Da...nu prea mai am chef de petrecut in momentul asta...

Se uita oriunde si evita sa faca contact vizual cu mine.

-Huh uite nici nu stiu ce caut aici....stiu ca ai auzit discutia mea cu Roxana si...
-Nu,am auzit doar raspunsul tau...si e ok....nu e nevoie sa imi explici...te voi lasa in pace intrucat te-am incomodat.
-N..nu...adica....pff Alex eu nu vreau sa te fac sa suferi....si...
-E ok...eu ti-am spus ce simteam si tu mi-ai spus acum asa ca toul e ok!...ma voi rezuma doar sa fim prieteni.

Dase sa se ridice de pe bordura.

-Alex!
-Ema...e ok...
-Nu,nu e!

Inima imi batea din ce in ce mai tare si simteam cum toata fata mi se facea rosie.Imi inchisem ochii.

-?
-E...eu...eu nu vreau sa fim doar prieteni....de fapt nu stiu nimic....imi cer scuze eu doar....

Ma ridicasem rapid de pe bordura si o luasem la fuga in directia opusa din cauza ca nu vroiam sa mai dau cu ochii de el vreodata.

El alergase dupa mine pana ma ajunse din spate si ma prinse in brate.

-Te rog! Oprestete!

Ma stranse puternic.
Eu nu mai aveam suflu lacrimile imi curgeau fara voia mea pe obraji.

-Imi pare atat de rau.....
-Hei! Linistestete!Totul e bine...doar stai calma!

Nu ma puteam opri din plans.

-Sunt...o idioata....o fata normala ti-ar spune direct ce simte si nu s-ar comporta ca o idioata si ar fugi!
-Hei! Daca vroiam o fata normala eram cu una!....iar tu esti perfecta asa cum esti....pentru mine!
-Dar nu stii nimic despre mine...
-Stiu mai multe decat crezi...
-Te rog....lasa-ma sa plec...
-Ema te rog....
-Eu....eu tin prea mult la tine ca sa te ranesc te rog...
-Uite...mergem acasa si vorbim acolo....doar linistete!

O Noua Viata Vol1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum