O Noua Viata Vol1

Capitolul 48

Eram absolut singura fara telefon,in mijlocul padurii pe un frig cumplit.

Ma intinsem pe pamant ca intr-un pat si ma uitam la cer incercand parca sa il descifrez.

In momentul acela toate sentimentele mele disparusera si ramasem doar eu in pustiu.Mintea mea era goala....si pentru prima data in mult timp....era liniste...cu adevarat liniste.

Priveam miile de norisori ce inpanzeau cerul.Era extrem de frig si imediat trebuia sa se lase seara...

-Meh....oare dupa ce voi muri...voi ajunge si eu o stea prin miile care deja exista ,alaturi de ei?....atat de frumos...sa veghez asupra tuturor.

Ma pierdusem..... Dar nu in padure,ori in oras,ori calea pe care trebuia sa o urmez.....ci ma pierdusem pe mineinsami prin mintea mea dupa stelele cee urcasera pe cer....doar eu...doar eu stiam....cum e sa te sufoci in propria-ti minte,cum e sa te ineci in proprile lacrimi,cum sa cazi in intunericul nemarginit .....cum sa te pierzi prin miile de amintiri cum sa simti ca inima ta....refuza sa mai bata inca o data si sa treaca prin aceleasi clipe din nou.Cum mintea ta se blocheaza in cele mai rele momente si nu mai e capabil sa functioneze din cauza atatora dureri pricinate de el cu amintirile si gandurile intunecate despre moarte.

-Insfarsit......liniste.

-O liniste coplesitoare,nu?

Ma ridicasem rapid si imi intoarsem privirea spre cel care imi vorbise....
Era Alex care ma privea indelung cu un zambet urias si o lacrima care se scurgea pe obrazul sangeriu si inghetat.

-Ce faci aici?

Venise in fuga si ma prinse in brate...

-Tu ai idee prin ce ma pui sa trec zilnic??

Ma tinea atat de strans incat nu puteam respira.

-Cum m-ai gasit?
-Doamne Ema....cum sa pleci asa de acasa? Fara telefon fara nimic cu Monty inchis ?
-Cum m-ai gasit?
-Te-a vazut un amic de al meu cand iesea din oras...ce naiba tot faci?
-Alex.....vreau sa iti spun ceva...eu nu sunt persoana pe care o crezi....

Imaginea parca se stergea rapid.

Imi deschisem ochii speriata....pe fata ma lingea un mic pui de vulpe.

-Era un vis!

Ma ridicasem rapid iar micul pui fugise....

Era deja pe inserat....o luasem rapid prin padure pentru a ajunge inapoi la drumul principal....mersem o ora jumatate din cauza ca nu stiam drumul inapoi....pana cand am ajuns din nou la strada era deja intuneric...
Noroc de luminile de la strada....

Ma pornisem agale spre casa cu gandul la ce tocmai se intamplase....

"-Ce naiba cautam eu acolo? Si de ce nu am ramas?..........cred ca Alex isi face griji...sau poate nu...ce ii pasa lui?....."

Ajunsem acasa....cei drept destul de tarziu....intrasem in apartament si Marcus din nauntru ma privea uimit...
venise repede si ma imbratisase.

-Tu esti nebuna??
-Marcus?
-Cum naiba ai plecat de una singura fara sa anunti?? Deabea ai iesit din spital!! Vrei sa mori naibi?
-Eu doar....

Era vizibil nervos si avea o fata alba de parca murise cineva.

-Stai calm am iesit sa ma plimb...
-Mai exact pe unde??? Am stat si te-am cautat....nici nu le-am mai spus la ceilalti ca ai disparut.....iar!!!!
-Sunt mare....nu am nevoie sa stai dupa mine...
-Dar deabea ai iesit din spital!!!......jur daca ii spuneam lui Alex creca acum te cauta prin tot orasul disperat.....zau asa Ema!!!
-Dar ce cauta el in discutie?
-Doar stii ca el tine la tine enorm!

In momntul ala imi adusem aminte de acel vis.....si imi dasem seama....ca el din cauza mea ....

-Poate el.....eu nu tin la el....sunt recunoscatoare.....dar nimic mai mult!

El se holba la mine apoi imi zambise .

-Da....tu nu simti nimic pentru el....atunci , nu te vei supara daca ii voi spune ca il iubesti nu?!
-Ce?!....de ce ai vrea sa ii spui asta?!
-Nu stiu...de plictiseala...
-Inceteaza! Doar stii ca.....eu nu sunt cum crede el....nu are rost,nu ma place pe mine ci pe chestia care am devenit...
-Dai o sansa....poate te va surprinde!
-Dar ma rog,de cand ma incurajezi ca sa fiu cu un baiat?.....inainte tu cu Jason ii respingeati pe toti!

El se oprise pentru cateva secunde si nu reusea sa imi raspunda....

Il privisem adanc apoi imi dasem seama.....era pentru prima oara in atata timp in care ii pronuntasem numele in prezenta lui.

-Am ....va intrerup cumva?

Din spatele lui,Roxana intervenise...

-N...nu!....doar discutam cu Ema...
-Si cine e Jason?....
-Roxana...am noi ar trebui sa plecam ce zici?....Ema a avut o zi plina...si pana la urma trebuie sa vina si Alex.

Marcus parea panicat in timp ce ma fixa cu privirea.Apoi iesise pe usa fara a mai spune nimic.

Roxana se apropiase langa mine si il privea pe Marcus cum iesise afara.

-Cred ca ar trebui sa plec....scuze!
-Nu-i nimic...oricum...

-Hei! De ce Marcus era suparat?

Alex intrase in casa si ne privea pe amandoua confuz.
Inima imi stase pe loc cand ii auzisem vocea.

-Am..eu am plecat v-am lasat...

Roxana iesise din casa rapid fara a se mai uita inapoi.

-Ce a fost asta?
-Maine merg la liceu...
-Deja?....nu e prea devreme?
-Nu,maine merg...
-Ok atunci mergem impreuna!
-De ce?
-Pentru ca nu te pot lasa singura + nu sti drumul...
-Fie....

"Acum trebuie sa merg cu el peste tot...yey..."