Am mers sa imi fac analizele apoi am fost adusa din nou in salon.Alex inca ma astepta si statea pe un scaun de langa geam.
Asistentele au vrut sa il trezeasca dar le impiedicasem....doarmea prea bine ca sa fie trezit.
Dormea adanc asa ca il lasasem in pace. Eu ma uitam in salon....totul era asa anost....dar totodata imi aratase ca nu sunt chiar asa singura precum crezusem.
Ma uitam in sus si vedeam inca acele pungi ciudate cu solutii care stateau agatate de o bara metalica. Apoi imi coborasem privirea spre Alex care se miscase brusc si ma prinse de mana .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Huh....se pare ca inca nu pot ajunge acolo sus ha?....nici macar asta nu pot face..."
Inca incercam sa ma misc dar fara rezultate.
Ma uitam la Alex care dormea pe scaun atat de profund
Un ciocanit la usa si intrase o asistenta.
-Ma scuzati....a venit un domn sa va viziteze. -?
Pe usa intrase Marcus cu un mare buchet de flori si un ursulet.
-Buna pustoaico! Te-ai trezit?! -Buna Marcus!!!
Venise la mine rapid si ma luase in brate.Ma cuprinse strans si incepuse sa planga.Incercasem sa imi misc mainile,corpul, orice.....dar nu puteam
Ramasem cu privirea intr-un loc,uimita atunci cand imi dasem seama ca plangea.
-Ai inebunit???!!!
Imi dase drumul rapid si imi prinse fata intre maini.
-Ah.....
Isi intoarse privirea spre Alex si imi dase drumul. Il trezise si ii spuse sa stea putin afara cat avea sa vorbeasca el cu mine,apoi inchise usa salonului si se asezase pe pat langa mine.
-Ce crezi ca faci?.....vrei sa ma omori?! -Ah....eu... -Ai idee cat de tare m-ai speriat?!! Am crezut ca ai murit!!! -N....nu am vrut sa te sperii... -Doamne am crezut ca ai murit!!!
Ma prinse de mana si ma sarutase pe frunte.
-Bine dar linistestete acum sunt aici....nici nu inteleg de ce iti faci griji... -Cum sa nu imi fac griji???? Ai fost in coma trei zile....iar acum stai pe patul de spital....si vrei sa nu imi fac griji?
Imaginea cu el stand pe pat langa mine cu ochii in lacrimi,ma sfasia....din cauza mea era atat de trist iar eu nici nu meritam asta.
-Te-as imbratisa....
El statea si se uita la mine cu ochii mari.
-Te-as imbratisa ca sa nu mai plangi ca un bebelus ......doar ca... -E ceva in neregula?! -Ah....n...nu e mare lucru.... -Spune!!! -N....n..n -Dar zi ce s-a intamplat??!! -Nu ma pot misca....nu simt nimic...
El se oprise cu privirea asupra mea si ma analizase din cap pana in picioare apoi isi intoarse privirea spre mine...parea foarte ingrijorat.
-Nu simti nimic nimic? -Nu...
Simtisem un soc in inima apoi mi se taiase respiratia.Ma sufocam iar imaginea cu Marcus care statea langa mine parea ca se stergea incetul cu incetul.
-Ema!!!...E...
Nu mai auzeam nimic si simtisem un ghiont in spate iar inima mi se oprise. Simtisem cum imediat ma cuprinse o racoare ca de ghiata si plamanii mi se blocasera.
Imaginea mi se inegrise apoi ma simteam din ce in ce mai usoara. Nu ma impotriveam acelei senzati...ma simteam de parca imi luam zborul.
Totul era intunecat si nu vedeam nimic....simteam cum dispaream usor in intunericul absolut.
Simteam cum parca cineva incerca sa ma traga inapoi dar eu nu vroiam....era timpul sa plec....
"-Ce ti-am spus eu ca nu poti sa te dai batuta inca ?"
Simtisem o caldura usoara si parca ceva ma prinse.
"-Ma auzi?...hei cu tine vorbesc!!"
Nu puteam vedea nimic...doar intunericul in care eram.
"-Hei fii atenta...nu am de gand sa privesc cum te distrugi,ai auzit?"
Vocea....parea ca era a lui Jason....din nou.
"-Marcus tine mult la tine....si la fel si noii tai prieteni ....nu ii poti lasa asa nu?....nu ai putea
-Vreau doar sa dispar....sa nu ii mai deranjez...sunt umbra a celei ce am fost....te rog....dami drumul....nu vreau sa ma mai intorc. -Dar ei.....ei vor suferi...si eu la fel.Te implor.... -Jason...nu pot... -Iti mai amintesti cum era sa fim impreuna ?....cum era sa ne certam ? Sa ne iertam? .....nu ar trebui sa fie asa....nu inca... -Jason...."
Totul disparuse dintr-o data si simteam cum coboram incet .Pe masura ce coboram o lumina ciudata se marea.
Deschisem ochii apoi ii vasusem pe Marcus si Alex care statea langa mine socati.In jurul meu mai erau cativa oameni....
Imi pusera masca cu oxigen apoi imi facusera o injectie in brat.
Capul ma durea ingrozitor de tare.Ma simteam de parca am fost calcata de un tren pe cap.Eram foarte ametita si ma simteam si mai slabita ca inainte.
Imi inchisem ochii pentru a ma linisti.Dupa cateva minute adormisem.Ma trezisem ceva mai tarziu si era liniste...nu imi deschisem ochii din cauza ca inca ma durea capul ingrozitor si eram si obosita dar la intrarea in salon se auzeau cateva voci.
-Imi pare rau....facem tot ce putem dar..
Parea a fi doctorul care vorbea cu cineva.
-Dar va ramane asa ? -Teoretic nu ar trebui sa aiba simptomele atat de violente...dar ce-i drept a suferit cateva rani la cutia craniana iar creierul a fost afectat destul de mult. -Cam in cat timp isi va reveni?! -Pai asta e destul de incert....datorita loviturile cauzate de accident dar si a depresiei de care suferea...
Vorbeau despre mine?.Nu am vrut sa imi deschid ochii intrucat asa nu vedeam nimic si era intuneric....intuneric ca si atunci cand "vorbisem"cu Jason....il visasem....atat de real. De ce nu ma lasa sa imi i-au adio o data de la viata asta?!!
