Eram absolut blocata...nu stiam cum sa reactionez...nu mai imbratisasem pe nimeni de atata vreme.
Lacrimile au inceput sa imi curga involuntar iar eu nu le puteam opri.Eram blocata...nu stiam cum sa reactionez...
Alex simtise imediat ca plangeam asa ca se asezase pe podea cu tot cu mine care imi ascundeam fata plina de lacrimi si stateam cu capul rezemat de pieptul lui incercand sa imi revin.
-Em....
Era atat de penibil...stateam in bratele lui incercand sa imi ascund fata si sperand sa nu fi vazut ca plangeam...atat de stupid.
-De ce? -De ce,ce? -De ce ai ramas aici desi stiai toate astea? -Ti-am mai spus...nu te pot lasa.Tin prea mult la tine ca sa iti pot da drumul. -Dar cu ce te ajut daca stau in viata ta?....o sa te ranesc asa cum am facut-o cu ceilalti...te implor...nu vreau sa o fac asta si cu tine!! -Em...simpla ta prezenta ma multumeste,ma face fericit...cand sunt cu tine imi amintesc ca totul se poate....si niciodata nu te voi parasi desi ma vei rani!!
Cu fiecare cuvant spus ma afundam si mai mult iar lacrimile imi deveneau mai amare.
-Imi e atat de dor de ei....inafara de Marcus nu mi-a mai ramas nimic...si asta din cauza mea... -Nu e vina ta!....a fost un eveniment nefericit din viata...asa a fost sa fie. -Daca nu mergeam in seara aia la petrecere ei erau acum aici.....ar fii trebuit ca eu sa stau in mormant acum...nu ei ,EU!....e doar vina mea! -Em...nu e vina ta!!
Imi ridicase capul usor si ma privise fix.
-Ema,eu te iubesc si trebuie sa accepti acea intamplare...te invinovatesti degeaba....ai devenit o alta persoana de cand ei nu mai sunt ...dar trebuie sa treci peste! Trebuie sa iti revi! Te implor!
Tremuram si plangeam fara oprire...nu puteam sa imi explic de ce dar simteam o usurare imensa si parca nu mai eram atat de incarcata de tristete.
Ma uitam la el cu lacrimi in ochii.
-C...cum as putea sa ma iert? Cum as putea sa iert un asa monstru? O idioata ca mine? -Asta doar tu stii...dar vreau sa tii minte ceva....eu voi fi mereu alaturi de tine....chiar si atunci cand vei vrea sa stai singura pe intuneric eu voi fii langa tine! Iar cand vei fii pregatita sa iesi la lumina te voi astepta cu bratele deschise!
Nu ma mai puteam misca...eram plina de lacrimi si pur si simplu blocata.
Alex ma luase in brate si ma duse pana in dormitor unde ma asezase pe pat ,il aduse si pe Monty apoi se asezase pe pat langa mine.
Stase cu mine pana incetasem sa mai plang. Acum deja se insera.
Stateam in bratele lui Alex in timp ce il priveam pe Monty ce dormea atat de linistit pe pernuta mea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era atat de dragut si parea atat de linistit.
Alex ma tinuse in brate toata dupa-amiaza si facuse glume.
Cumva imi era mult mai usor sa stau cu el ,acum ca stiam ca el stie .....aiurea.
Cum stateam cu spatele la fata lui ma lasasem putin mai jos si imi dasem capul pe spate si il priveam de jos cum privea atent stirile.
Incercasem sa ii spun ceva cand in camera intrase Bianca cu viteza.
-Voi nu stiti sa dati drumul la usa?
Alex isi intoarse privirea spre Bianca apoi imi ascunse fata care era toata rosie din cauza ca am plans.
-Oh hei....nu am auzit usa... -Da...am vazut asta...bat la nenorocita aia de usa de 10 minute!! -Pai de ce nu ai intrat direct? -Pentru ca stiam ca esti si tu aici si am zis ca... -Ai zis ca,ce? -Ca....poate intrerup ceva....de unde naiba sa stiu ce faceti voi toata ziua in casa?
Pe mine ma bufnise rasul si ii dasem mana la oparte.
-Hei Bianca...puteai sa intri fara sa bati...
Bianca ma privise atent apoi se blocase pentru 5 secunde.
-Oh...v-am intrerupt? -Nu!...adica doar stateam si ne uitam...la tv... -Am ok... -Totusi...cu ce ocazie ai venit? -Pai pentru ca nici la telefon nu raspundeti am venit pana aici sa va invit la o petrecere! -Dar maine e luni... -Si? -Si e luni...si avem ore... -oh pe bune!
Imi ridicasem privirea spre Alex care se uita deja la mine cu un zambet timid.
-Daca vrei putem merge....daca nu...ramanem!
-Oh,va rooog!! Pe bune va fii fain!!
Un sentiment usor de frica ma cumprinse si inchisem ochii pentru cateva secunde.Alex parca simtise imediat si ma prinse de mana.Isi inclestase degetele cu ale mele.
-Em...vrei? -Am... -Da,voi merge si eu!
Ii zambisem fara sa imi dau seama dar ghicise singur la ce ma gandeam.
-Ok...atunci cred ca putem merge..
-Oh deci sunteti insfarsit impreuna!! -Cum adica insfarsit? -Oh...pai Zain si cu Eliot au pus pariu ca pana la sfarsitul lunii o sa fiti impreuna...si acum vad ca ....
Alex se oprise si se holba la Bianca tampit.
-Au pus pariu? -Petrecerea incepe la 10....
Cum Alex ma tine de mana il trasem usor si ii distrasem atentia.
-Oh...e deja ora 8:59...mai bine ne imbracam.. -Pai eu va las si vin dupa voi la 10 ok? -Sigur.
Bianca iesise din camera si din casa.
-Pariu ha?....pe tine inca! -Alex...nu e mare lucru...doar un pariu. -Nu pune nimeni pariu pe tine....meh lasa rezolv eu... -Alex te rog....daca mergem nu vreau sa va certati! -Bine bine!
Se aplecase spre mine si ma sarutase pe frunte. Ma prinse de mana si cu cealalta mana apoi ma trase in sus imi incrucisase mainile astfel incat ma tinea in brate on timp ce ma tinea de maini....complicat.
Ma ridicase din pat si ma lasase jos .
-Hai ca trebuie sa mergem!
Il priveam cum se intoarse spre Monty si il mangaia.Imediat un gand ma izbise
"-Nu i-am spus lui Bianca ca nu suntem inpreuna...iar asta intelege ce vrea...oh doamne"
