O Noua Viata Vol1

Capitolul 64

-Em ala e leptopul meu?
-De ce nu mi-ai spus?

Venise incet spre mine si luase leptopul in mana.

-Ok,Em e doar o poza..
-Doar o poza?!

O multime de amintiri imi reveneau si nu intelegeam nimic din ele.

-Ok dar de ce esti atat de nervoasa?

In poza era Marcus,Jason,Alex si eu.Poza era facuta la petrecere inainte de accidentul pe care l-am avut..

-De ce nu mi-ai spus ca erai cu mine in seara aia?
-Nu credeam ca e important aspectul asta..
-Ba e...adica...eu nu imi amintesc ce s-a intamplat in seara aia...doar accidentul..
-Nu e important ...
-Ba e!pentru mine!
-Ok si ce astepti mai exact sa iti spun?...da eram acolo in seara aia...

Devenise instant putin irascibil de parca as fi spus ceva gresit.

-Pot sa stiu de ce te-ai enervat ?
-Sunt bine...

Asezase leptopul pe dulap apoi isi dase jos tricoul si se asezase pe marginea patului.Isi asezase capul in maini si oftase lung.

-Nu prea pare...dar totusi de ce esti asa suparat dintr-o data?
-Nu sunt suparat,ok?...doar obosit...
-Alex...
-Chiar sunt obosit...am avut treaba cu Marcus si ne-am plimbat azi...si..
-Mda bine..

Ma ridicasem din pat si plecasem in bucatarie.Ma asezasem pe scaun si imi pusem capul pe masa.

Aveam o durere insuportabila in piept iar prin minte imi treceau diverse imagini care nu aveau inceput ori capat.

Simtisem instantaneu doua maini care ma prinsera de umeri.
Imi ridicasem privirea si il vazusem pe Alex care statea in genunchi langa mine.

-Te simti bine?
-Da..doar...
-Doar?
-Ah,nimic lasa..

Oftase usor apoi ma trase in bratele lui.Ma sarutase pe frunte si ma stranse puternic in brate.

-Deci ce vroiai sa spui ?
-N..nimic.

Ma privise atent timp de cateva secunde apoi imi zambise putin ingrijorat.

-De ce e important pentru tine sa afli ce a fost in seara aia?
-Pentru ca ....
-Pentru ca?
-Pf...pentru ca nu imi amintesc nimic din inainte de a fi in masina ....vreau sa stiu ce s-a intamplat...am...
-Ai...?
-....
-Em,ce e?
-Sunt o gramada de parti...de imagini...cred ca din seara aia..nu imi dau pace de cand am vazut poza aia...si...am nevoie sa inteleg...ceva ce nu pot face daca nu imi spui ce s-a intamplat..

Eram atat de atenta la felul in care ma privea...puteam simti cat de ingrijorat era..inima ii batea cu putere si vedeam cum devenea usor nelinistit.

-Huh..pai daca e atat de important pentru tine..
-Este!
-Bine...huh....in seara aia eram cu fratele tau si Marcus...apoi ai aparut tu.Ei stiau ca tu nu trebuia sa fi acolo insa nu au spus nimic..te-au lasat in pace.Era si prima seara in care ai acceptat sa vorbesti cu mine...iar ei doi erau ocupati...
Ai stat cu mine cam toata seara...pana cand eu m-am luat la cearta si au ajuns si ai tai pe acolo...

Nu intelegeam foarte bine din cauza ca fie nu stia sa povesteasca...fie imi ascundea ceva..

-Pai cu cine te-ai certat in seara aia?
-Cu fratele tau...
-Cu Jason...de ce?
-Nu conteaza asta...dar ma eog asta e povestea...nu stiu ce era asa important..
-Pff nu mai inteleg nimic..

Ma ridicasem din bratele lui si mersem sa ma schimb.
Imi luasem un tricou larg alb si o perche de pantaloni scurti gri.

Iesisem din baie si dasem de Alex care statea cu privirea fixata intr-un loc stand pe podea.

Ma asezasem langa el si imi asezasem capul pe umarul lui.

-Ce e?
-Nimic doar ma gandeam...
-La ce..?
-La Jason...la tine..Marcus..
-Inteleg...

Petrecusem ceva timp in tacere apoi un gand imi trecuse rapid prin cap.

-Tu te intelegeai bine cu Jason?...
-Da..imi era ca un frate..
-...
-Ii duci dorul?
-Ce intrebare tampita....normal ca da...zilnic...nu trece minut in care numele lui sa nu imi rasune prin cap...
-Huh...nici mie nu imi e foarte usor..

O tristete ma cuprinse instant si simteam cum inima mea o lua la fuga..

-Huh..nu te intrista..

Ma ridicase si ma asezase deasupra lui.

Imi lipisem capul de pieptul lui si incercam sa imi stapanesc lacrimile.

-Hey!...pitico,nu indrazni sa plangi...nu a fost vina ta!
-Ba da..daca nu eram eu acolo cel mai probabil Jason ar fi venit acasa spre dimineata cu voi dar asa...
-Multumesc!
-Pentru?
-Ai incercat sa ii salvezi...tu puteai sa iesi din apa dar ai refuzat...
-Si la ce bun daca nu am reusit sa fac absolut nimic?
-Ai incercat...asta e cel mai important!
-Oare de unde atatea ganduri pozitive?
-Huh...oare de unde atatea ganduri negative?
-Asa sunt eu.
-Pai ti-ai raspuns singura la intrebare..

Lacrimile imi curgeau rapid insa ma simteam protejata de el.

-Asta inseamna ca ai incredere in mine?
-Adica?
-Pai stai in bratele mele,plangi si nu faci figuri cum ca ai vrea sa iti dau drumul...
-De data asta nu...doar de data asta..
-Te iubesc pitico!...nu as permite sa ti se intample ceva..
-Hmm..
-Ce?
-Inca nu mi-ai spus....de ce ma iubesti?
-Vorbesti serios?...
-Foarte...explica!
-Acum?
-Da! Acum!
-Pff

Imi ridicasem privirea spre el si ii zambisem.

-Deci?!...de ce ma iubesti asa mult?

Imi zambise larg si rase usor.

-Bine pitico am sa iti spun..