O Noua Viata Vol1

Capitolul 68

-Da multumesc...dragut tu asa..
-Normal!

Ma intinsem pe podea si ma incruntasem spre el.

-Nu mai vorbesc cu tine!
-Pitica alintata!

Se asezase deasupra mea si imi trase caciula pe ochii.Ma surutase  rapid apoi imi dase caciula putin mai sus cat sa vad.

-Pot sa stiu ce tot faci?
-Ce?..nu am voie sa te enervez?
-Nu!..acum vreau sa ma ridic,te dai?
-Nu!
-Cum nu?!

Statea fix deasupra mea si imi zambea larg ...el nu avea niciun stres...se amuza pe seama mea.

-Cand ai de gand sa ma lasi sa ma ridic?
-Hmm..cand am chef eu insa nu acum..
-Si cand ma vei lasa?
-Dupa ce ma saruti!
-Ce idiot esti....pff altceva nu se poate?
-Nu nu..

Ii facusem pe plac si tot ma tinea acolo.

Intr-un final dupa jumatate de ora in care ma tachinase...intr-un sfarsit ma lasase sa ma si ridic.

-OK multumesc ca m-ai facut sa stau jumate de ora pe jos!
-Orice pentru iubirea mea!
-Da..

Ma ridicasem de pe jos putin enervata.Ii luasem sapca din cap si i-am aruncat-o pe jos.

-Esti un idiot!
-Idiot si indragostit de tine!
-Macar recunosti ca esti idiot..

Ma privise atent in timp ce radea.

-Ai de gand sa te si imbraci azi?
-Dada..

Isi schimbase tricoul cu o bluza rosie si o pereche de blugi.Nu ii luase mai mult de 5 minute.

-Foarte mult mi-a luat..

Se strambase putin la mine apoi ma luase in brate si ma sarutase pe frunte.

-Hm..ma iubesti?
-Nu intinde coarda!
-Incerc si eu...
-Nu mai incerca ca nu am de gand sa iti mai spun..
-Esti atat de incapatanata...te roog..doar o data!!
-Pf..

Ma aplecasem spre el si ii soptisem la ureche.

-Bine...te...doar nu credeai ca am sa repet nu?

Ma amuzasem de mutra lui pentru ca se bosumflase.

-Hai sa mergem uratule!

Coborasem jos in liniste.El inca era suparat.
Mersem putin pe o alee unde el se oprise brusc.
Ma luase de mana si imi zambise larg apoi rase puternic.

-Ok...de ce razi?
Alex rase apoi tipase in gura mare.

-O iubesc pe incapatanata asta,si ea ma iubeste pe mine iar azi e ziua ei!!!
-Taci! Nu e nevoie sa...
-De ce nu ai zis nimic de ziua ta?

Il privisem putin nedumerita apoi ii raspunsem putin trista

-Poate pentru ca nu am vrut sa stie nimeni..
-Pai nu prea ti-a iesit pitico...dar hai sa mergem!
-Unde?!
-Ai sa vezi..

Ma asezasem pe jos refuzand sa mai merg.

-Deci unde ziceai ca mergem?
-Em te rog sa te ridici si sa mergem ca nu iti spun !!!
-Unde mergem si ma ridic!!
-Fie ca tine atunci..

Ma ridicase in brate si ma atarnase cu capul in jos pe umarul lui si pornise mai departe in timp ce eu tipam ca o disperata.

-ACUM MA LASI JOS!!!
-Nu.Tu ai vrut sa stai imbufnata.
-Ma lasi acum jos ca nu merg nicaieri cu tine!!!!
-In primul rand nu te las jos iar mai apoi fa liniste ca faci prea multa galagie!!

Nu durase foarte mult scena intrucat masina lui Marcus oprise chiar langa noi.Alex ma bagase in masina apoi urcase si el.La volan era Roxana iar in dreapta Cristina

-La multi ani sarbatoritooo!!!
-Hei,merci dar unde mergeem??
-Ai sa vezi..
-Nu e corect! Teoretic asta e rapire!
-Shht o sa ajungem acolo si ai sa vezi ...

Mersem o perioada...Alex butonase telefonul tot drumul in timp ce eu am incercat sa imi pastrez calmul..

Am ajuns intr-un sfarsit la un fel de cafenea care avea scarile care mergeau in subsolul cladirii.

Alex ma tinea de mana in timp ce coboram usor in jos.Era o bezna iar scarile usor subrede.Un miros pregnant de tigara amestecat cu cafea.Aproape ca recunosteam mirosul...era unul aproape familiar.
Cu fiecare treapta coborata ma simteam din ce in ce mai curioasa ...

-Alex unde mergem?
-Ai sa vezi..

Din spate auzeam chicotelile lui Roxana si Ctistina.
Alex ma tinea strans de mana staga iar cu dreapta atingeam peretele.Simteam toate caramizile reci si unele gravuri facute.
Simteam un sentiment atat de familiar iar scarile care scartaiau fad ca o sinfonie cu o usoara nota tragica.

Coborasem destula vreme pana dasem de un hol lung si inca era intuneric dar pe langa perete puteai vedea mici lumini ce delimitau drumul.

Destul de elegant..acum nu mai erau caramizile tip medieval .

Ne oprisem in capat si puteam simti o apasare.

Alex se lungise usor spre perete dar fara sa plece de langa mine.
Deschise becul iar inima mi se oprise.
Nu imi venea sa cred ce vedeam.

Genunchii imi tremurau puternic si ma tineam strans de Alex sa nu cad.Din spate Roxana si Cristina se prinsera de umerii mei cu sfiala.

Mintea mea se oprise brusc nu mai puteam face nimic...refuzam sa imi cred ochilor.
Inima imi batea cu puterea iar o multime de amintiri imi strabatuse mintea inatant in timp ce lacrimile imi curgeau incontrolabil.

Din dreapta mea Alex se aplecase spre mine si imi soptise atat de entuziasmat si putin speriat.

-Inca nu ti-am spus..insa am asteptat sa vezi asta...La multi ani pitica mea iubita!!..te iubesc enorm!

Nu reusisem nici macar sa mormai un raspuns.
Nu mai reuseam nici sa imi deblochez privirea.In mintea mea rasuna un singur lucru.

-Multumesc!!