Capitolul 26

6K 272 4
                                    

-Da ....poate voi veni..
-Te astept cu drag!!!

Lacrimile amare imi curgeau pe fata rece in jos si cadeau in gol....asa cum si mintea mea cadea in fiecare moment cand trebuia sa vorbesc ....

-Ma bucur ca te simti bine!!!
-Da....
-Mai vorbim....trebuie sa plec....dar sa mai suni da ?
-Da....sigur!

Inchisem telefonul si oftasem adanc.De jos se auzea muzica si de sub usa patrundea o lumina stridenta si colorata....Eu stateam pe intuneric...maine era craciunul.Noi dasem cadourile azi ca maine sa ne putem odihni....

Stateam si priveam in gol in timp ce o multime de amintiri din trecut imi navalira prin minte.Atatea momente placute....toate distruse din cauza mea.De ce nu am fost eu in locul lor?....de ce.....Dumnezeu vrea sa isi bata joc de mine in continuare?....ori vrea sa vada cat mai pot suporta....Eu nu mai eram o persoana....eram distrusa...rupta in doua...umbra ramasa in urma persoanei care am fost in trecut.
Nu as fi putut merge jos si sa ma prefac ca totul era bine si sa sarbatoresc de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

Ma ridicasem si iesisem pe balcon.Afara era atat de frig iar stelele straluceau puternic.
Ma holbam la ele in timp ce mainile imi inghetau si nu imi mai simteam fata.Lacrimile erau si ele inghetate in coltul ochiilor.
Totul parea atat de linistit...nu se vedea nici-o lumina inafara de stelele de pe cer.

Mintea mea se golise ....parea ca nu mai aud si nici nu vad nimic.

-Em?

Atatea amintiri....pierdute in trecut...

-Em!!
-Ah!

Tresarisem puternic cand cineva ma trase de umar si ma trase inapoi.

-Marcus!!
-Esti ok?.....am venit sa vad cum te simti...ai stat aici toata seara.
-Sunt bine...am nevoie doar de putin timp singura.
-Doamne ai inghetat!

Nu mai simteam nimic...tot corpul imi era amortit si nu simteam absolut nimic.

-Sunt bine..am iesit doar pentru cateva secunde...
-La cat de rece esti au trecut mai bine de 20 de minute!

Eram atat de pierduta incat minutele treceau ca secundele.Totul parea sa stea intr-un loc....

Ma trase de mana pana in casa si ma asezase langa semineu.Aprinse focul si deschise televizorul.

-Asa e mai bine....

Eu ma uitam la flacara care parea atat de plina de viata....unduindu-se in toate partile

-Esti bine?
-Ah....da....sunt ok...
-Esti rece ca gheata de cat timp stateai pe balcon?
-Ti-am spus...doar de cateva secunde...
-Bine....ma duc jos sa iti aduc ciocolata calda ok?

Iesise din camera si coborase la parter .Eu ma grabisem pana la usa pe care o incuiasem.
Ma sprijinisem cu spatele de usa apoi ma parbusisem pe podea.

-Em?....ai incuiat usa?

Marcus trase cu putere de clanta si batuse la usa timp de cateva secunde.

-Em......iti las cana langa usa daca te razgandesti...

Priveam in gol,iar totul parea ca un cosmar .Nu stiam ce sa mai spun...in mintea mea totul era perceput mult mai greu.Imi parea atat de rau pentru Marcus...el vroia doar sa ma ajute dar eu nu fac nimic altceva de cat sa il ranesc...de ce am venit aici?Trebuia sa raman acolo unde eram....in casa mea,propiami inchisoare.

-Esti bine?

Inghitisem in sec si ma intoarsem spre usa .Lacrimile imi curgeau rapid pe fata mea deja fierbinte de la atate laccrimi varsate.

-Marcus?
-Da!...esti bine??
-Da.....ti-am spus..am nevoie doar de putin timp singura.
-Si ciocolata calda?
-O poti lasa acolo....o voi lua mai tarziu.
-Bine...dar striga daca ai nevoie de ceva.
-Bine...

Nu as fi putut sa ii spun ca eram distrusa...desi el stia asta...el era asa bun cu mine...tot timpul a incercat sa ma ajute si nu ma judecat....

Ma ridicasem de pe podea si ma asezasem langa semineu .Focul ardea destul de tare si lumina toata camera.

-Cum as mai putea trai asa?....ar fi trebuit sa fiu in locul lor....e doar vina mea...

-Ema?...pot intra?
-Marcus ti-am mai spus...vreau sa stau singura!!
-De fapt eu sunt Roxana...pot intra te rog?
-Vreau sa fiu singura...
-Am adus sampanie si tort....stau doar cateva minute...

Ma ridicasem de pe podea clatinandu-ma...era foarte ametita iar imaginile erau blurate de la lacrimi.

Imi stersem lacrimile si deschisem usa cat sa pot sa privesc...

-Buna!....pot intra?
-Doar cateva minute da?
-Da!!
-Ok....

Deschisem usa larg iar ea avea in mana doua sticle de sampanie,doua pahare si o farfurie mare cu tort.
Pe jos era cana cu ciocolata calda pe care mi-o facuse Marcus.

O luasem de pe jos si o poftisem pe Roxana in camera.
Incuiasem usa si ma asezasem langa semineu.
Din spatele meu Roxana venise si ea.Asezase cele doua sticle de sampanie pe podea si imi dase un pahar.

-Tine!....e ajunul craciunului asa ca...
-Nu prea as vrea sa ....

Luase sticla si ii scoase dopul.Imi puse paharul plin si a facut acelas lucru cu paharul ei.

-Merci...

O Noua Viata Vol1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum