O Noua Viata Vol1

Capitolul 69

Alex ma trase usor de mana iar eu ma trezisem din transa.

In fata mea erau o gramada de persoane din viata mea.

Otilia cu care nu mai vorbisem de foarte mult,Marcus,Eliot,Zein,Bianca, cateva foste colege de liceu ,sora lui Alex pe care o stiam din pozele de pe leptopul lui, cele 2 matusi si unul din unchii mei,vechi mei prieteni din inaintea accidentului cu parintii mei dar si cea mai buna prietena a mea.

Erau toti acolo.Iar locatia....acum stiam si de ce imi parea cunoscuta.Era cafeneaua deschisa de fratele meu Jason in urma cu ceva vreme...incredibil ca uitasem complet de ea.

Eram atat de uimita.Toti erau acolo,in fata mea.Sus era prins un benar cu "La multi ani de cei 18 anisori"

Ma uitasem in jurul meu ...si nu imi venea sa cred...eu uitasem de propria mea zi de nastere...nu o mai sarbatorisem dupa acel accident si aproape am si uitat pe ce data era...11 Ianuarie.Parea atat de ciudat sa ii privesc pe toti acolo adunati pentru mine...pentru ziua mea.
Nu realizasem ca toata lumea astepta ca eu sa spun ceva pana cand Alex nu ma intrebase cu voce tare.

-Iti place?

Lacrimile care imi curgeau incontrolabil pe fata erau de fericire dar si de tristete.apentru toti oamenii importanti din viata mea dar si pentru ca Jason si parintii mei nu vor putea sa participe...sa ii mai vad o data.

Ii raspunsem in soapta de parca nu vroiam sa auda nimeni.

-Tu ai facut toate astea?
-Da...am planuit asta de destula vreme..
-Multumesc..
-Ti-am spus...orice pentru tine pitico!

Inaintasem cu frica spre toate persoanele care ma priveau cu atata interes si cu zambetele uriase.

Totul era atat de frumos si plin de emotie.Mi-a facut o deosebita placere sa imi vad cateva din colegele mele pe care nu le mai vazusem de atata vreme.Fiecare dintre ele pareau atat de schimbate...se pare ca in 4 luni toti se pot schimba..

Imi vazusem matusele si unchiul meu Richi care parea atat de vesel..ultima oara nici nu vroia sa vorbeasca cu mine..

Mai apoi am dat de prietenii mei...chiar imi era dor sa rad impreuna cu ei si desigur cea mai buna prietena a mea care planse si ea la randul ei cand ma imbratisase.Adevarul e ca nu i-am purtat niciodata pica pentru faptul ca a plecat de langa mine..era normala reactia ei...mai ales in felul in care ma comportasem cu ea.

Dintre toti..Otilia parea neschimbata..acelas chip blajin,zambetul larg si atitudinea vioaie.Dintre toti cu ea mi-a parut cel mai rau ca nu am mai  vorbit...mai ales ca ea a ramas cu mine atunci cand am avut nevoie iar eu nici nu am mai sunat sa vad ce face insa ea parea atat de bucuroasa ..nu parea deloc suparata.

-Otilia iarta-ma ca nu am mai sunat! A fost foarte urat din partea mea...cum ma pot revansa fata de tine?!...tu mereu ai avut grija de mine iar eu nici un telefon nu am putut sa dau..

Chicotise usor apoi imi raspunsem amuzata.

-Tocmai ai facut asta...te-ai revansat.
-Adica?
-Tocmai am auzit cea mai lunga fraza facuta de tine pana acum..

Nu stiam ce sa ii mai raspund..era atat de draguta cu mine si acum..chiar si acum cand ar fi trebuit sa fie suparata.
O luasem in brate si o stransem usor.Ea ramase surprinsa de gestul meu si ramase uimita.

Ma distrasem foarte mult alaturi de noua mea gasca si cu cei din viata mea de dinainte.Alex avuse grija de mine toata seara si nu ma scapase din priviri.

Toata acea cladire imi aducea atatea amintiri...eu mai vizitasem aceasta cafenea si inainte impreuna cu Jason si Marcus insa..acum eu chiar uitasem de ea de cand venisem in oras...dar incercasem din rasputeri sa nu imi mai imi amintesc intrucat imi provoca prea multa durere si amintiri.

Ma distrasem umbland pe la tejghea facand cafea...deschisem cadourile aduse de ivitati..il prezentasem pe Alex Otiliei care parea foarte incantata de Alex.Imediat au inceput sa se inteleaga.

Eram la masa si priveam cum toata lumea se distra atat de bine...inafara de mine.
Eram inconjurata de atatea persoane dragi dar le simteam lipsa parintilor si fratelui meu.
Jason mereu stia ce sa imi spuna si imi reveneam instant...doar ca de data asta nu mai era atat de usor.

Stateam cu privirea fixa si ma gandeam la toata viata mea...un sentiment de tristete brusca ma cumprinse si ma adancisem in gandurile mele.

Eram aici de cam...4 luni...nu e o perioada mare de timp...dar..reusisem sa trec peste anumite lucruri...ieseam din nou..mergeam la liceu..aveam o viata cat de cat ok si....si il aveam pe Alex...care sincer nu stiu cum reusise pentru atata vreme sa stea pe langa mine.

Eram inconjurata de atatia oameni importanti pentru mine insa eu ma simteam....de parca stateam singura ...
Ochii mei inspectau fiecare coltisor ..fiecare bucatica de perete...toate luminile...totul era absolut perfect.De parca nici nu au fost atinse.

Prea multe sentimente,vise,ganduri...si durerea eterna imi puneau capac fericirii pe care ar fi trebuit sa o resimt.

Fiecare coltisor,scaun,geam,masuta...totul imi amintea de Jason...in acea perioada chiar se chinuise pentru cafeneau asta.

Priveam cum toti vorbeau si socializau...ma simteam foarte bine sa ii vad pe toti...ba chiar Roxana se imprietenise cu prietena mea Alice...si pareau sa se inteleaga destul de bine...

"-huh eu oare ce caut in toata povestea asta..?"

Mainile calde a lui Alex agatate de umerii mei ma trezisera la viata si ma intrerupsera din ganduri.

-Hey esti ok?
-Eu?..da...
-Mai am o surpriza pentru tine!
-Si anume?..
-Hai si vezi...

Ma ridicasem cu sfiala pana la tejghea unde era o cutie imensa.

Sangele imi inghetase in vene cand vazusem continutul.

-La multi ani pitico!
-!!!!