O Noua Viata Vol1

Capitolul 40

-Stai linistita...iti vei reveni in curand...apropo au venit cateva persoane in vizita si insista sa intre aici de trei zile.
-Trei zile??
-Da asta e a patra zi....ati fost inconstienta pana acum...

Nu imi aminteam nimic inafara de visurile ciudate si vocea lui Jason....

-Si au venit aici?
-Da....de fapt toti au stat aici timp de trezi zile....inca sunt in salon si asteapta.
-De t...trei zile?
-Da....doriti sa ii primiti acum ca sunteti constienta pentru 15 minute?
-Doar 15 minute?
-Da....inca sunteti la reanimare si nu sunteti refacuta....asa ca va trebui sa ramaneti aici pentru cateva zile.Astea fiind spuse ma duc sa ii aduc!

Doctorul iesise din salon iar asistenta ramase.
Imi mai agatase un fel de tub de mana dreapta apoi iesise si ea.
Aparatul de langa mine inca bipaia de imi lua mintile....totul era atat de neclar....nu intelegeam multe si nici cum de nu imi dasem seama ca am fost lovita de o masina...

Ma uitam pe fereastra atunci cand imi auzisem numele strigat.Imi intoarsem privirea si erau toti acolo....Fetele au venit imediat sa ma imbratiseze si sa se asezase langa mine.

-Doamne Ema !!!.....sa nu ne mai sperii in halul asta!!
-S...scuze...

Toti se uitau la mine....lipseau Marcus si Alex....erau fetele si Eliot cu Zein.
Incercasem din rasputeri sa imi ridic mana dar pur si simplu nu puteam....nu puteam misca nimic inafara de cap.
Bianca se apropiase de mine si ma prinse de mana...avea lacrimi in ochii si era rosie.

-Em.....te poti misca?

Ma uitam la ea cu uimire....era atat de ingrijorata...toti erau....

-N...nu scuze...as vrea sa va imbratisez pe toti....dar nu ma pot misca...

Priveam cum imi strange mana dar nu simteam nimic.Imi dasem capul pe spate si ma uitasem la aparatul care cel mai probabil imi monitoriza bataile inimii....dar totusi batea destul de incet...

-Ai fost in coma Em.....ne-ai speriat pe toti atat de tare...
-Ah nu am vrut asta...dar....unde e Marcus si Alex?
-Marcus a ramas cu Alex la intrare in salon langa usa...
-De ce ?.....adica nu ma supar daca nu vor sa ma vada dar...
-Nu nu e asta!....ei s-au cam certat si au ramas sa isi rezolve disputa inainte sa intre aici.
-Ah....am inteles.

Pana si Eliot cu Zein ma imbratisasera si au inceput sa faca glume....totul era atat de dragut....

Dar totusi....nu intelegeam de ce nu imi pot misca corpul.Ma simteam atat de nefolositoare si penibil ca au venit toti si au stat atata timp aici.

-Ah.....de ce nu imi pot misca corpul?

Toti care zambeau acum cateva secunde devenisera tristi si incercau sa evite subiectul.

-Nu iti face tu griji pentru asta!
-Nu vreau sa imi ascundeti adevarul doar pentru ca sunt pe patul de spital....nu am nevoie de mila...

Domnul doctor intervenise din pragul usii.

-Ai suferit mai multe contuzii ,traumatisme cerebrale si leziuni cerebrale.Ca drept urmare nu iti poti misca corpul...
-E permanenta ?
-La dv. pare temporara...
-Si cam in cat imi voi reveni?
-In cateva zile sau saptamanii....asta daca tot tratamentul functioneaza....si acum vorbind de asta va voi ruga sa lasati pacienta sa se odihneasca.

Toti ma imbratisasera si isi luasera ramas bun.
Plecasera toti din salon inclusiv doctorul....acum eram complet singura...

"-Ah....se pare ca nu voi ajunge la liceu cateva zile....huh....Si mai ramane intrebarea....despre ce se certau Marcus cu Alex?."

Dupa mai multe minute petrecute in liniste, in care ma gandisem in mare la ce se intamplase, adormisem la loc.

Ma trezisem ziua urmatoare de dimineata.Doctorul trecuse sa ma consulte,o asistenta imi aduse ceva de mancare...acum stateam si incercam sa imi misc corpul...capul ma durea ingrozitor dar inca incercam.
Aveam din nou masca cu oxigen pe fata care ma incomoda.

Nu reuseam sa ma misc oricat de tare as fi incercat.

-Domnisoara Wiliam?

Imi intoarsem privirea spre asistenta din dreapta mea.Nu puteam raspunde cu masca pe fata.

-A venit cineva sa va viziteze...doriti sa il primiti?

Dasem din cap aprobator.

Imediat auzisem vocea lui Alex care se auzise in tot salonul.

-Ema!!

Imi intoarsem privirea rapid spre el.Statea la intrare si se uita la mine.
Zambisem larg pe sub masca ....as fi vrut sa ii spun ceva dar nu puteam din cauza mastii.

Se apropiase de mine rapid si ma prinse in brate.
Stase lipit de mine cam jumatate de minut apoi isi ridicase privirea spre mine.

-Esti bine?

Ochii lui erau plini de lacrimi si ma tinea strans....

-Chiar am crezut ca de data asta am sa te pierd!!! Sa nu mai faci din astea!!

Incercasem sa imi ridic mana dar nu puteam face nimic.

-Ah doamne ai idee cate griji mi-am facut?....prostuto!

Din spatele lui aparuse si o asistenta.

-Domnule...imi pare rau dar trebuie sa o ducem la o analiza...
-Desigur...

Isi intoarse privirea spre mine si imi zambise printre lacrimi.

-Sa nu mai indraznesti sa faci asa ceva !!!

Imi trecuse mana prin par apoi ma sarutase pe frunte.Isi luase ramas bun apoi le lasase pe asistente sa ma duca.

"-Eh....totusi ai venit.Huh...idiotule...esti atat de enervant ....chiar si atunci cand esti ingrijorat pentru mine...."