Huh....cum aveam sa repar si problema asta?Acum amandoi erau suparati si era vina mea. Nu am stiut ce sa fac asa ca stransem cioburile de jos si le aruncasem.
-Uite....nu va mai certati....imediat plecam iar voi va ceratti din cauza mea....scuze...e vina mea....acum puteti va rog sa terminati cu cearta?Ii faceti si pe ceilalti agitati!
Amadoi ma priveau cu atentie. Marcus se intoarse rapid si iesise din camera fara a mai spune nimic. Alex se asezase pe un scaun de la masa.Ceilalti au disparut rapid spre valize .....in fond mai aveam cam 2 ore si plecam.
Eu inca strangeam de pe jos, cioburile mici ramase pe podea sub atenta privirea a lui Alex .
Dasem cu mana deasupra podelei pentru a vedea daca mai erau si alte cioburi cand am dat de una prinsa sub dulap.Am tras tare de ea pana o scoasem afara dar ma taiasem la degete.
-Hei! Nu ar trebui sa pui mana pe cioburi!!
Era o durere suportabila....simteam mici intepaturi in toata mana si picaturile de sange curgeau rapid in jos pe mana.
-Da mana!....
Imaginea cu picaturile de sange curgand in jos.....mi se parea atat de cunoscuta....
Stateam si ma uitam la mana mea ....nu ma gandeam la nimic..mintea mea era absolut goala....pur si simplu ma holbam la mana mea.
-Hei Ema esti ok??
......intradevar....acea imagine....acum imi amintesc....La fel...aceiasi imagine....in acea seara...
-EMA!!!! -ha?
Alex ma scutura de umeri disperat.
-Esti bine? -Ha?.....da....de ce nu as fi? -Te-ai taiat si te holbai in gol... -Oh....da....ma gandeam la altceva...scuze....nu am nimic.
Se ridicase si luase din dulapiorul de deasupra chiuvetei cativa plasturi si imi infasurase varful degetelor cu ele.
-Asa e mai bine!Sigur esti ok? -Da!...eram cu gandul in alta parte. -Nu pari in regula...
Imi privisem atent unul din degete era usor acoperit de sange
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Apoi priveam in jos .....erau cateva picaturi de sange pe podea langa mine.Brusc o teama imensa si o lacrima coborand usor pe obraz ,ca o picatura de ploaie. Un fior rece ma luase rapid de jos in sus...
-Ema?....ar fi bine sa te ridici.
In mintea mea era doar Jason....privirea lui...
-Nu pot sa cred...
Soptisem usor de parca nu as fi vrut sa aud Alex...
-Ema? -E doar vina mea.....
Era doar vina mea pentru ca Jason nu era acum cu noi.....totul era din vina mea....am stricat totul iar acum ma vaitam pentru ca m-am taiat putin? Sau ca Alex nu vroia sa vorbeasca cu mine?
-Ema hai trebuie sa te ridici! -Sunt bine!!
Ma trasem din mainile lui si mersem direct spre hol. Imi luasem geaca si papucii si iesisem afara.Era extrem de frig si vantul batea cu putere.Se vedea ca vine o furtuna puternica.In doar cateva secunde degetele imi amortisera de la frig.Ma uitam in jos la degetele mele bandajate.
Lacrimile care imi curgeau in jos pe obraji imi inghetau pe loc. Din spate Alex ma trase tare spre el .
-Pot sa stiu ce e cu tine? -Nimic! -Nu pare nimic!!Ai fugit,ai inceput sa plangi,nu vorbesti .....la naiba nici sa imi explici nu poti?
Ma holbam la el...era rosu la fata si tremura puternic.
-Nu am nimic....mai bine pleci inauntru pana nu racesti... -Nu plec nicaieri pana nu imi explici ce se intampla! -Nu e nimic de explicat.... -Ba eu cred ca da !
Ma dasem doi pasi inapoi si atunci imi dasem seama ca era in papucii de casa si o geaca subtire....nu cred ca era normal la cap daca a iesit afara la -6°....imbracat de parca ar fi toamna
-Ai inebunit?....de ce ai iesit asa afara?? -Nu sunt nebun!....doar tin la tine!
In momentul ala inima mi se oprise pe loc si ma uitam speriata la el....nu intelegeam ce vroia sa imi spuna cu asta....
-......?! -Acum....spune...ce se intampla cu tine?
Imi revenisem rapid din starea de soc dar imediat ma cuprise o stare de tristete si aceiasi durere in piept care nu imi dadea pace. Dupa toate intamplate....
-E.....eu...
Ma prabusisem la pamant cu mainile lipite de fata plangand.
-VREAU SA FIU LASATA IN PACE!!!!!NU MAI VREAU SA TE APROPI DE MINE !!!!.....doar pleaca te rog....nu vreau sa te mai vad!!!
Imi trasem tare plasturii de pe degete si le aruncasem in fata.
Nu il mai puteam lasa....aveam sa il distrug ca pe restul....trebuia sa il indepartez de mine.....ca sa nu ii fac rau si lui....in fond era doar vina mea pentru toate cele intamplate iar acum el statea in fata mea pe frigul asta intreband ce mi se intampla.M-am saturat sa intrebe asta....ce eram eu?....eram doar o simpla umbra a ce am fost....
-NU AM NEVOIE DE NIMIC DE LA TINE!!!ACUM PLEACA!!!!
Nu am avut curajul de al privi in ochii atunci cand tipasem asa la el....dar simteam cum presiunea ma apasa de parca aveam o greutate in spate care ma strivea.
Imi ridicasem privirea si atunci am vazut....acea privire...privirea acea ma sfasia....vedeam atata durere....privirea lui ma omora....parca ma lovise un autobuz la vederea lui....
-Foarte bine....
~~~~~~ Bunaa!!! Multumesc pentru toate voturile si comentarile lasate.In primul rand am fost uimita sa vad cate vizualizari are cartea mea ! Nu mi-am imaginat ca ii va placea cuiva!....multumesc ca imi cititi cartea si sunteti alaturi de mine .Imi pare rau ca nu postez chiar regular dar incerc tot posibilul.Imi pare rau si pentru greselile din capitol...voi rezerva un timp sa corectez toata cartea.Pana la urmatorul capitol astept sa imi trimiteti mesaje cu opinile sau nemultumirile voastre in privat. Lectura placuta in continuare 😉!
