Perfect !

-Capitolul 2-

  

"-Uite, aici e clasa. " imi spune profesorul si imi deschide usa. 

Ii zambesc, dand din cap. Strangand mai bine cartile si foile la piept, am intrat in clasa. Cand intru urechile mele dau de galagia infernala facuta de studentii din anul II, si acum colegii mei. 

Inaintez sfioasa, de parca as fi in clasa I, dar galagia se sfarseste iar toate privirile se indreapta spre mine. La naiba ! Asta-mi trebuia ... 

Cu privirea caut un loc liber si gasesc unul langa geam. Se pare ca aici sunt bancile de doua persoane, fain rau asa ! 

  Iau loc in banca, lasandu-mi geanta micuta de pe umar pe spatarul scaunului din lemn si tot ce aveam la piept pe banca. 

Nu trece mult, ca langa mine se asaza un baiat cu parul saten spre blond si cu niste ochi mari si caprui. 

"-Tu esti noua colega ? " ma intreaba si isi ocupa locul. 

"-Da ! " ii spun si-i zambesc. 

"-Eu sunt Christian ! " 

"-Eu sunt Alma ! " continui eu si ii cuprind mana lui intinsa. 

"-Esti cumva din Spania ? " 

"-Nu, sunt din Buffalo. Mamei i-a placut numele doar ... " 

"-Am inteles ! Si, cum ti se pare in New-York ? " 

"-E frumos ! E si mare ... Nu am apucat sa vad multe. " 

"-Poate odata iti fac un mic tur undeva, daca vrei. " 

Accept, zambindu-i. Erau destul de primitori si prietenosi colegii mei, caci am apucat sa vorbesti cu cativa. 

Am avut cateva cursuri usoare, dupa care se pare ca avem practica la comun cu elevii de clasele a 11-a si a 12-a. Pana am reusit sa gasesc eu drumul spre iesire, caci Academia asta era imensa, ma grabeam cat puteam sa ies din cladire la strangere, dar si sa imi varasc tot ce aveam la piept in geanta de pe umar. 

"-La naiba ! " murmur eu, indoind foile pe toate partile sa intre mai repede. 

Cand in sfarsit am crezut ca reusesc si eu sa termin operatiunea ce parea imposibila, un neatent trece grabit pe langa mine, dand peste mine si facandu-ma sa scap tot ce aveam.

          -Perspectiva Paul- 

Mergeam nervos si grabit pe holurile facultatii, avand sa sar peste prostia de curs la comun cu toti bobocii si enervantii de liceu. Mama iar suna ca disperata, asta fiind motivul nervilor mei si sor-mea nu raspunde, iar mama face iar dintr-un mic amanunt o intreaga situatie disperata .... 

Vai, nu da de fata ei, iar prostul de Paul e de vina ca nu o poate tine in frau, nu ?!

Incercam sa parasesc facultatea inainte ca un profesor sa ma vada, dar dau peste o apucata care se pare ca nu vede pe unde merge. In treacatul meu grabit, ea scapa din maini tot ce are, facand o baie in cartile si foile pe care le avea. 

"-Hei ! " striga la mine cand trec nepasator pe langa ea. 

Ma intorc si doar o privesc. 

"-Nu vezi pe unde mergi, esti orb ? " se rasteste la mine, ceea ce ma face sa ranjesc nepasator. "Puteai sa-ti ceri scuze, dar tu nu ... " continua, iar eu imi dau ochii peste cap. 

"-Eu nu cer scuze. " mormai eu, neinteresandu-ma daca a auzit sau nu, dar dupa expresia fetei ei, a auzit. 

Plec de langa fata respectiva cu parul lung si saten, avand niste ochi verzi ce erau vizibili de la o distanta considerabila. 

"-Paul ! " ma striga sor-mea, iar eu imi intorc capul. 

"-Ma grabesc, ce vrei ? " 

"-Da, un ce faci era mai agreat. Spune-i mamei ca nu mai am baterie la telefon, sa nu-si mai faca griji."

"-Aha ! Esti fata mare, poti sa-i spui tu, nu sunt mesagerul tau. " ii transmit si o ocolesc, urcandu-ma in masina si plecand. 

         -Perspectiva Alma-

Ma plimbam prin sediul de criminalistica al orasului, care era unul imens. Avea pereti cu totul din sticla, care dadeau in afara si ofereau o priveliste uimitoare a New-York-ului. 

In gramada de elevi, ma intorc in spate si zaresc un zambet cald in spatele meu. Era o fata mica de statura, cu un par lung si ondulat, saten deschis, un fel de castaniu cred si avea niste ochi albastri intensi, care imi captau atentia. 

"-Buna ! " imi spune ea, oprindu-se in loc. 

"-Buna ! " raspund, zambindu-i. 

"-Sunt Erika, eleva in clasa a 11-a. " 

"-Alma ! Sunt studenta noua, in anul II. " 

   Imi zambeste usor, apoi eu imi continui drumul, dar vad ca ea e in spatele meu. Nu ma deranja, dar ma intrebam de ce ... Eu eram atenta in jur, pentru a lua notite si sa observ cum se procedeaza la cazuri. 

"-Ahm, Alma ? " o aud pe fata de mai devreme. "Te-ar deranja daca mi-ai imprumuta putin notitele tale ? Am vazut ca ai scris cate ceva, iar eu am de facut un proiect ... " 

"-Da, Erika ! " ii spun, si-i dau micul carnetel maro in care am scris. 

Il las ei, eu continuandu-mi drumul, privind birourile detectivilor. Intr-o zi sper sa am si eu unul la fel ! Am mai citit fise din diferite cazuri ... 

Dupa ce am terminat toata invarteala si practica, asteptam la iesirea din cladirea cu 10 etaje. Asteptam sa o vad pe Erika, pentru a-mi inapoia notitele pe care i le-am imprumutat. 

"-Hei ! " o salut cand o vad coborand grabita. 

"-Hei, Alma ! Multumesc pentru notite. " imi spune si imi da carnetelul. 

Inca stau, gandindu-ma la adresa mea. Abia astept sa ma obisnuiesc cu asta ... As lua un autobuz sau as merge cu metroul, dar nu stiu cum sa ajung. Asa ca pana retin New-York-ul o sa fiu nevoita sa dau banii pe taxi. 

Intorcandu-mi privirea, pot s-o observ pe Erika cum isi baga telefonul in geanta, asteptand si ea. 

"-S-a intamplat ceva ? " o intreb eu. 

"-Nu, doar ca fratele meu nu vine dupa mine. Iau metroul pana acasa. Tu unde stai ? " 

Ii spun unde stau, iar ea este surprinsa. 

"-Si eu stau tot acolo ! Mergem impreuna ? " 

Am acceptat rapid. Imi prindea bine sa invat cum sa ajung la apartamentul meu cu metroul, economiseam bani. 

   Ajungand la complexul unde aveam apartamentul, accept insistentele Erikai de a veni la ea sa bem ceva inainte sa urc spre apartamentul meu. Era de treaba si chiar imi prindea bine sa am si eu o prietena ca ea. Stateam la doua etaje distanta. 

Descuie usa, descaltandu-se si lasandu-si geanta pe cuier. 

"-Ce bei ? " 

"-O cafea. " ii raspund eu simplu. 

Aveau un apartament mai spatios decat era al meu, si cu o bucatarie aranjata probabil de Erika, caci ii reprezenta oarecum stilul. Casa era curata, la locul ei ... 

"-Erika, nu-ti deranjez parintii ? " 

"-Nu, stau cu fratele meu mai mare. Mama m-a lasat in grija lui, dar stai calma, nu ajunge prea rapid acasa ! " 

Imediat dupa ce termina de spus asta, usa se deschide, iar pe ea intra nimeni altul decat nesimtitul care a dat peste mine pe holuri. 

Raman uimita, iar el se pare ca era la fel, caci ma privea de zici ca avea sa ma  omoare doar privindu-ma. Asta e fratele Erikai ?!