Perfect !

-Capitolul 31-

  Nu trecusera 10 minute si am ajuns in parcare, unde ii deschid ca un baiat "finut" portiera Almei, iar ei mai ca-i zboara de pe ea sacoul ce era oricum scurt. 

   Prinde bine de el, inaintand amandoi spre intrare. Iar, nu-mi uit maierele si-i deschid usa, ea mergand hotarata spre lift. Apasa o data, de doua ori, dar nimic ... Incerc si eu, insistand mai mult ca ea, dar nimic. 

"-Imi pare rau s-o zic: dar trebuie sa urcam scarile ... " zic si deja cascam. 

"-Doamne ... " ofteaza, dar se prinde de bara din plastic lucios, incepand sa urce ametita cate o treapta. 

    Eram in spatele ei, mergand cu viteza melcului. Eram obosit si tot ce voiam era sa  dorm pana maine la pranz. 

  Urcasem 3 etaje, mai avand inca 4 , cand Alma se da in spate, fiind gata sa cada, ochii ei erau aproape inchisi. 

"-Paul, eu nu mai pot. " spune si se opreste, tinandu-se cu ambele maini de bara si tragand aer in piept. O credeam ... Si eu eram obosit, dar ea deja dormea. 

"-Luam o pauza. " zic si ma asez pe o treapta, iar Alma langa mine. 

Stam 5 minute, fiindu-i de ajuns Almei sa adoarma iar cu capul pe umarul meu. 

"-Alma. " spun, suflandu-i aer pe fata, iar ea nu mai are nicio reactie. 

Pur si simplu intredeschide ochii, genele ei lungi fluturand lenese in sus si-n jos. 

"-Inca 5 minute. " mormaie, afundandu-se mai mult in materialul tricoului meu. 

"-Alma ... Ajungem dimineata. " 

"-Pai nu e deja ? " intreaba, iar eu rad fara chef. 

Pana la urma, desi eram si eu extenuat la maxim, o iau ca pe o mireasa, ea facandu-se mica pe pieptul meu. 

"-Raman datoare. " sopteste, cascand lung. 

  Abia ma miscam carand-o si pe ea in brate, ajungand prima data la apartamentul ei. 

"-Alma, cheia ! " spun, iar ea sare dintr-o data ca arsa, trezindu-se instant. 

"-Nu pot sa cred !! " mai ca urla. "Paul ... Aveam cheia in rochia care a ramas la restaurant. " 

"-Stai, calma ... O sa sun la restaurant, sigur e acolo si mergem maine dupa ea. " 

"-Da, bine, dar nu te-ai gandit unde dorm si eu pana maine ?! " 

"-Alma, calma ... Dormi la noi. " 

"-Paul ... " o intrerup inainte sa spuna altceva. 

"-Fara refuzuri, hai. " 

 Am ajuns in apartamentul nostru, Erika sarind la propriu pe mine. 

"-Mi-am facut griji ! " zice si ma strange in brate, eu avand mainile pe langa corp. Ma uimea asta ... Erika nu zice si face asa des chestii din astea. 

"Paul ... Iarta-ma, te rog. " continua si ii pot observa vocea gata de plans. Era sora mea pana la urma ... O iubesc, ce naiba, nu-s omul de fier ! 

"-Te iert, Erika. " zic imbratisand-o si eu, oferindu-i un sarut pe cap. 

"-Va intrerup, dar mi-e somn si vreau sa stiu unde dorm. " zice Alma, stand pe canapeaua ingusta. 

      -Perspectiva Alma- 

Muream de somn ... Simteam parca cum toata energia din mine se epuiza din corpul meu. 

"-Pai uite asa sta treaba: eu am pat de o persoana, Nickolas doarme in camera de oaspeti , deciii ... Te-ai prins cum sta treaba. " zice Erika, fiind cea mai fresh dintre noi.