Perfect !

-Capitolul 32-

  Ajungem la masina, unde o descui si Alma intra fara a avea asteptarea aia de a face eu pe domnul si sa-i deschid portiera. 

"-Multumesc, Paul. " spune si eu o privesc nervos. Iar multumeste ! 

Oftez si ii aud surasul cat timp se face confortabila in scaun. 

  Am ajuns la restaurant, unde ea intra prima mergand hotarata spre chelnerul ce stergea de pe jos pete de vin rosu. Se pare ca inca am ajuns devreme ... 

"-Ma scuzati, aseara am lasat aici o rochie cu o poseta ? " 

"-Da, la obiecte pierdute. Revin ! " spune, ca dupa 5 minute Alma sa-si primeasca rochia si poseta. 

"-Clar nu o sa mai pot purta asta ... " zice ea dezamagita, privindu-si rochia. 

"-A fost vina mea, hai s-o reparam. " ii spun si ea se opreste din mers. 

"-Ha ? " intreaba nedumerita, ridicand dintr-o spranceana. 

"-Hai ! " ii zic ferm, tragand-o de mana pana in masina. 

   Am dus-o la o curatatorie pe care Erika o stia si care putea sa-i rezolve problema Almei incat rochia sa mai poata fi purtata. 

"-Buna ziua. " salut si explic problema, aratand rochia.

"-Se poate rezolva. " imi transmite zambitoare batrana cu ochelarii pe varful nasului si parul ei carunt. 

"-Multumim. " zice Alma. 

"-Rochia iubitei tale va fi gata maine pe la pranz. " zice batrana, iar Alma o priveste urat, eu razand infundat cu capul aplecat. 

"Iubita ta" ... Suna bine ! " imi spuneam in mintea mea. 

  Dupa ce batrana ne priveste suspicioasa, Alma se uita la mine, dar nu neaga sau obiecteaza ca in alte dati, iar pe mine practic nu ma deranja. 

   Iesim din curatatorie, amandoi razand. 

"-Parem iubiti ? " intreaba Alma amuzata. 

"-Nu stiu ... Parem ? " 

   Ne-am oprit din mers, privindu-ne. Parca instinctiv, m-am apropiat de ea, dar cand eram prea aproape, ea sare doi pasi in spate, zicand: 

"-Uite cat e ceasul ! " 

In tacere, am ajuns la complex, unde am luat-o in parti diferite. 

       -Perspectiva Alma- 

M-am agitat asa tare cand Paul se apropia din nou prea mult de mine. Parca ma enerva, dar aveam si fiori si ... Pff, trebuia sa ma schimb si sa merg la lucru ! 

Nu am sa renunt la slujba si sper ca nu s-a schimbat nimic. M-am imbracat in hainele mele si am plecat spre servici, unde Sarah abia se descurca in aglomeratia aia. 

   Am luat sortul si am inceput sa o ajut. 

Au trecut 2 ore, cand clopotelul de la usa se aude, iar eu instant imi intorc privirea, vazandu-l pe Paul cum intra nervos. A aflat ... 

"-Ce-am zis eu ? " 

"-Paul ... " spun, punandu-mi mana in sold. 

"-Niciun Paul ! Alma, ce cauti aici iar ? " incepe pe ton ridicat. 

"-Paul, te rog, se uita lumea la noi. " zic si trec in fata lui, soptindu-i.

"-Nu ma ruga nimic. Nu ti-a ajuns ? " 

"-Nu renunt la locul asta de munca si stii si tu de ce ! Eu nu plec, asa ca n-ai decat sa stai sa ma pazesti. " zic hotarata, punandu-mi mainile la piept. Va pleca.