-Capitolul 51-

2.7K 132 7
                                    

   Imi mijeam ochii cand la ea, cand la acel Alex. Se vede de ce nu a dat nici un amarat de mesaj ...

"-Paul ? " ma intreaba, facand un pas spre mine. 

"-Cred ca nu e momentul. " spun si ma intorc, dand sa ies, cand mana ei rece ca gheata imi cuprinde incheietura. 

"-Stai ! Unde pleci ? " ma intreaba, iar eu incep sa rad sarcastic. 

"-Glumesti ?! " 

"-Nu, Paul, vorbesc cat se poate de serios. " 

"-Pai ... Va las sa continuati ce aveti de facut. " zic si-mi smulg incheietura din mana ei ce incepuse a tremura. 

"-Stai, ai inteles gresit ! " striga dupa mine din capul scarilor, coborand in graba dupa mine. 

 O priveam sceptic, tinand usa deschisa si lasand ca frigul lunii decembrie sa-i zgribuleasca pielea Almei. 

"Paul, sunt serioasa ... Asculta-ma ... te rog ! " imi zice, imbratisandu-se din cauza frigului. 

"-Si eu sunt la fel de serios. " spun scurt, inaintand spre masina parcata in fata casei. 

"-Paul ! " striga ea, coborand desculta pana in curte, dar eram deja in masina, pornind in viteza. 

       -Perspectiva Alma- 

Ma asez pe ultima treapta din piatra, trecandu-mi mainile inghetate prin parul ciufulit. 

"-Alma ... Imi pare rau. " spune Alex, iar eu ma ridic ca arsa, fiind gata sa izbugnesc. 

"-Iesi ! " 

"-Alma ... " incepe, dar il intrerup. 

"-Alex, iesi dracu afara din casa mea ! " tip scoasa din sarite. 

"-Iarta-ma, nu a fost cu intentie. " imi zice cu vocea joasa, stand infrigurat pe veranda, cu hainele pe brate. 

"-Ba fix asa a fost ! " spun exasperata, trantindu-i usa in nas. 

   Rasuflu greoi, asezandu-ma pe canapea. Stiam ca asa va fi ... Stiam ca Alex aduce cu sine necazuri. Imi trag tricoul peste genunchii ce-mi ajungeau pana la barbie, inconjurandu-i cu bratele. Poate merge mai prost de atat ? 

       -Perspectiva Zoe- 

Ma sunase mama Almei, spunandu-mi ca in seara asta va ramane probabil ingropate in hartogaraie. Am luat pizza si am mers la Alma, avand de gand sa vad filmul pe care prietena mea imi promisese ca-l vom vedea. 

    Incerc direct la usa, aceasta fiind deschisa. 

"-Al ... Ce s-a intamplat ? " spun direct, lasand cutiile de pizza pe masuta de cafea ce se afla la doar cativa metri de canapeaua maro pe care Alma zacea ca un bolnav de cancer in faza terminala ... si arata ca unul. 

"-Alex s-a intamplat. " zice si se ridica, probabil acum avand tricoul cu 3 numere mai mare. 

"-Iar a facut ceva ... asa-i ? " intreb oarecum jenata, ducandu-mi o palma pe frunte, plesnindu-ma usor. 

"-Stai sa vezi cata tactica are in el ! " striga, lasand ca mainile sa-i cada ca legumele pe langa corp, facand o plesnitura. 

    Povestindu-mi tot, raman socata, dar si nervoasa pe faptul ca stricase tot ce Alma si Paul cladisera in multe luni. 

"-Aprope un an si el strica totul in 5 minute ! Ce 5 minute ?! In 3 Paul era deja in masina ..."

"-Alma ... Ai incercat sa-l suni ? " 

"-Tu ce crezi ? Are telefonul inchis ... Sunt ingrijorata. Unde sta, ce face, pleaca la New York sau nu, a condus cu grija ? " 

"-Ei ... Nu are 5 ani, e barbat in toata firea. Hai sa mancam ceva. " 

Perfect !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum