Perfect !

-Capitolul 39-

   Ma uit la el, ridicand dintr-o spranceana. Atat ? 

"-Atat ? " il intreb, iar el aproba din cap. 

"-Ce-ar mai putea fi ? " 

"-Nu stiu, tu sa-mi spui. " 

  Nu mai apuca sa spuna nimic, caci Erika ne onoreaza cu a ei prezenta. 

"-Ce faceti ? " intreaba, mergand spre frigider. 

"-Nimic. " spune Paul, asezandu-se pe canapea. 

  Am luat micul dejun, iar durerea mea infernala de cap se mai calmase. 

   -Perspectiva Paul- 

"-Da, mama ... Ok ... Bine ... Pa ! " 

   Tocmai ce am acceptat sa o slugaresc pe mama ... Ce bucurie ! 

"-Erika ! " strig, luandu-mi geaca de piele din cuier. 

"-Sunt ocupata ! " tipa ea din baie. 

"-Iesi putin, fata de Dumnezeu ! " ma rastesc, pierzandu-mi rabdarea. 

"-Ce vrei ?! Nici dus nu pot face ? " ridica ea tonul, scotandu-si capul prin usa crapata. 

"-Trebuie sa vedem o casa pe care mama vrea s-o cumpere si a insistat sa am ... ochiul feminin." spun si-mi dau ochii peste cap. 

"-Pai ochiul feminin nu poate. Intr-o ora vine Edi sa mergem sa mancam. " 

"-Erika ... " spun enervat. 

"-Vine Alma ! " sare ea rapid. 

"-Ce Alma ? " o aud spunand. 

"-Sa mergi cu Paul sa vedeti o casa. " 

"-Erika, daca ... " vrea sa spuna, dar o intrerupe sora mea. 

"-Niciun daca ! Te rooog ! Eu cu Edi aniversam trei luni  impreuna si nu pot rata. " 

"-Oh, bine ... Adica daca si Paul e de acord. " spune si imi arunca o privire. 

"-Sa mergem. " zic si apuc cheile din suport. 

    -Perspectiva Alma- 

Coboram, apoi ne urcam in masina, eu punandu-mi centura locului din dreapta. Pornisem la drum de vreo 15 minute, dar Paul era atent doar la drum, fara a-mi arunca nici macar o privire. 

"-E mult pana acolo ? " intreb cand vad ca ajungem la periferia orasului. 

"-E ceva, mama a vrut un loc mai linistit. " spune fara sa schiteze nimic. 

"-Am inteles ... " mormai si imi pun capul pe geam. 

    Mai trece timpul, dar Paul tot nu avea de gand sa scoata un cuvintel. Era ciudat ...

"-Ai de gand sa taci asa tot drumul ? " spun intr-un final

"-Ahm ... Scuze. " zice, uitandu-se tot in fata. 

"-Azi  dimineata nu am apucat sa terminam discutia, spune acum, daca suntem singuri, nu ne mai intrerupe nimeni. " 

"-Ce mai e de spus ? " intreaba, uitandu-se scurt la mine. 

"-Adica ... sa vorbim. " 

"-Bine, sa vorbim. " accepta intr-un final, vazandu-l calm. 

"Spun eu: cum suntem acum ? " ma intreaba el, iar eu imi ridic brusc capul. Proasta idee ... Nu ma asteptam sa intrebe asta. 

"-Adica ? " intreb, in speranta ca pot trage de timp. 

"-Adica ... ce simtim acum, daca tot vorbim. "