Perfect !

-Capitolul 53-

Cateva secunde totul parea ca avea sa fie bine, iar Alma ma va ierta. Insa la un moment dat se trase din sarut, privindu-ma incruntata cu buzele umflate. 

"-Paul, asculta-ma ! " imi zice, impingandu-ma usor cu mana in piept. 

"-Ce sa ascult Alma ? Chiar imi pare rau. " zic si ma duc usor intr-o parte. Poate nenumaratele pahare de whiskey erau de vina. 

"-Stiu. " zice scurt, uitandu-se pe gaura din casa ce servea drept geam. 

"-Si atunci ?! Te iubesc femeie, sunt nebun dupa tine si beat si treaz. " spun si chiar nu minteam,  doar ca bautura ma ajuta s-o spun cu mai mult tupeu. 

"-Paul, nu e atat de simplu. " 

"-De ce ?! " 

"-Nu ai fost alaturi de mine cand aveam nevoie ... " 

"-Si imi pare rau, regret. " 

Ea chiar nu a fost atenta la tot ce-am indrugat eu pana acum ?! 

       -Perspectiva Alma- 

  Priveam prin "geam", avand lacrimi in ochi doar rememorand momentul prin care am trecut singura. Nu pot numi singura, caci era Zoe, doar nu doar ea trebuie sa-mi fie alaturi neconditionat. 

"-Alma ... " vrea sa zica, dar eu deja dau sa plec. 

"-Ne mai vedem, Paul. " spun si cobor din casa. 

    Mergeam prin multime, stergand din lacrimi cu podul palmei sau cu maneca, vrand sa plec, dar Edi imi sare in cale. 

"-Alma, incotro ? " 

"-Acasa."  zic si ies imediat. 

Ajunsa acasa, am facut un dus cald, plangand. Chiar nu m-am putut abtine ... Ma simteam asa singura si lipsa mamei ma afecta enorm de mult, lipsea o parte din mine.  O sa incerc sa fiu mai nepasatoare, sa nu arat ca intr-adevar sunt afectata de toate. 

         -Peste o saptamana- 

-Perspectiva Erika- 

"-Haide la masa, surdule ! " tipam de cateva minute incontinuu. 

"-Stai, nu fuge masa fara mine. " 

"-Paul, eu nu strang si dupa tine, nu-mi pasa, daca nu vii in urmatorul minut, nu-ti mai dau mancare. " 

"-Gata, gata. " 

   Ne-am asezat la masa, eu mancam de ceva vreme, eliberand rapid tot ce era pe masa, dar Paul nici macar nu-si terminase ce era in farfuria lui, simtindu-l de la un metru ca avea ceva. 

"-Gata, spune ce ai. " zic si las furculita sa cada in farfurie. 

"-Am sa te rog ceva. " 

"-Spune. " 

"-Te duci pana la Alma ? " 

"-Ce sa ... Aaaa, mafiotule ! " zic si sar in sus bucuroasa. 

"-Ce ? " 

"-Vrei sa o verific, sa stii daca e bine ! Ioi, ce mort esti ! " spun si sar la gatul lui. 

"-Ma sufoci, Erika ! Te duci sau nu ? " 

"-Ho, ca nu fuge casa fara mine. " 

"-Haha. Multumesc. " mormaie el, iar eu ies imediat pe usa, alergand pana la apartamentul Almei. 

   Bat la usa, iar Alma imi deschide posaca. 

"-Neata, Almita. " zic senina. 

"-Neata. " raspunde sec, observand ca e gata sa plece.