-Capitolul 42-

4.1K 151 2
                                    


M-am intors de pe o parte pe alta toata noaptea , nereusind sa dorm decat 4 ore , era un gol in stomac pe care il aveam de cand am primit vestea de la Paul ca voi merge cu ei in San Francisco.

Dimineata m-am trezit cu niste cearcane impunatoare , cu greu am reusit sa fiu gata si sa ajung la timp la aeroport . Am ocupat unul din scaunele avionului , facandu-ma mica si stand cu capul pe umarul lui Paul . 

"-Alma ? " ii aud vocea blanda strigandu-mi numele . 

"-Hm ...  ? "

"-Esti bine ? Adica esti ok cu plecarea asta ? " 

"-Da ... doar ca sti cum e nu vreau sa ma simt in plus ! " 

"-Alma , esti iubita mea , intotdeauna va fi loc si pentru tine ! " imi spune si ma saruta scurt pe frunte , eu plasandu-i un pupic pe obraz. 

Dupa 10 minute imi simteam ochii extrem de grei , din cauza oboselii eram si extrem de agitata , iar asta ma facea sa vreau sa dorm mai mult , tocmai de aceea am adormit pe umarul lui Paul imediat . 

***

"-Alma .. " ii aud vocea lui Paul in urechea mea , dar avand un somn atat de adanc am impresia ca visez si decid sa nu raspund sau sa ma trezesc . 

"Alma , trezeste-te ! " ma mai striga odata miscandu-ma usor  . 

Imi ridic capul , obesrvand imbulzeala din avion , cel mai probabil am ajuns . 

"-Sa inteleg ca am ajuns .. " spun eu in timp ce imi aranjam parul acum usor ciufulit. 

"-Da , am ajuns ! " imi spune Paul luandu-ma de mana si tarandu-ma afara din avion . 

-Perspectiva Paul- 

Coboram scarile avionului  , iar narile imi sunt inundate de mirosul specific ce imi aduce aminte de copilarie .

"-Haideti mai repede , probabil mama ne asteapta cu multe bunatati ! " spune Erika sarind in sus de bucurie . 

Am luat un taxi , iar in 20 de minute ne aflam in fata casei ... e la fel cum mi-o amintesc . 

"-Mamaaaa ! " tipa Erika luand-o pe mama intr-o imbratisare puternica . 

"-Fata mamei ! " ii spune si ii saruta crestetul. 

"-Buna copii ! " ne spune apropiindu-se de noi . 

"-Hei mama ! spun , sarutand-o scurt pe frunte. 

"-Alma , imi pare bine sa te revad ! " 

"-Si mie imi pare bine sa va revad , d-na Lissa ! " 

"-O , te rog , spune-mi Lissa, nu sunt chiar atat de batrana ! " 

"-O sa incerc sa ma obisnuiesc ! "  ii raspunde Alma , oferindu-i un zambet . 


-Seara- 

"-Crezi ca e ok sa-i spunem mamei ? "

"-Nu vad nimic rau in asta , plus ca e mama ta ! " 

"-Bine , atunci ii spunem ! "  ii spun , plasandu-i un sarut pe buze . 

Stateam toti adunati in jurul mesei , incercand sa prind momentul in care sa-i spun mamei despre mine si Alma. 

"-Mama... " 

"-Da , Paul ! " imi raspunde lasandu-si tacamurile jos. 

"-Am ceva sa-ti spun ... " 

"-Sper ca nu e de rau ! Spune ?! " 

Perfect !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum