Perfect !

-Capitolul 9-

 Am plecat, si primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost s-o sun imediat pe Zoe, povestindu-i tot, cu lux de amanunte. Imi era al naiba de dor de casa ! 

"-Zoe, tu ma asculti ? " spun cand vad ca Zoe era pierduta in spatiul ei. 

"-Da ! Dar totusi, nu sunteti impreuna ? " 

"-Ahhh !! Ma asculti macar ?! Il urasc din tot sufletul pe baiatul ala ! " ma rastesc eu, trecandu-mi rapid mana prin par. 

"-Doamne, se intampla atatea in viata ta ... Si eu tot vreau sa-i cunosc pe Erika si Paul. " 

"-Pe Erika evident ca vrei ! Dar la Paul nu stiu de ce ai vrea ... Vine vacanta de primavara, poate vii la New York ! " 

"-Poate, o sa incerc. Acum, linisteste-te si nu te mai consuma, plangand. O sa ne vedem curand, bine ? "

"-Da, multumesc. Chiar aveam nevoie de tine ! " 

"-Si mie mi-e dor de tine ... Merg sa invat pentru maine, mai vorbim, da ? " 

"-Aha. Sa ma mai suni. Ai grija de tine ! " 

"-Si tu ! " 

   Inchid telefonul, punandu-mi coatele pe genunchi si tinandu-mi capul in palme. Ma gandeam la tot felul de lucruri si nu intelegeam inca de ce imi pasa de ce zile .... ala. 

        -Perspectiva Paul- 

Dupa plecarea furtunoasa a Almei , intr-un final luam cina in familie. Era o liniste apasatoare, iar nimeni nu intenta sa zica nimic, pana cand mama ia cuvantul. 

"-Dragule, ar fi bine sa-ti ceri scuze de la Alma. " 

"-Incepi, mama ? " 

"-Nu ai invatat ca nu trebuie sa faci o femeie sa planga nici macar de bucurie ? " imi spune ea, lasand tacamurile jos. 

"-Poate daca aveam o prezenta masculina in viata, stiam ! " imi scapa cuvintele pe gura, iar in ochii mamei incoltesc lacrimi. 

"-Paul ... " imi sopteste Erika, punandu-si mana pe a mea. 

"-Stii, mi-era greu sa accept adevarul, dar acum voalul mi-a fost luat de pe ochi ... Alma are dreptate. " spune mama si pleaca furtunoasa de la masa. 

"-Macar m-a facut frumos ... " spun in urma ei, dar aud usa trantindu-se, iar Erika isi ridica mana de pe a mea. 

"Ai sa pleci si tu ? " o intreb, dandu-mi ochii peste cap. 

"-Paul, tu chiar nu intelegi, nu-i asa ? " 

"-Ce sa inteleg, Erika ? Nu e nimic de inteles ! " 

"-Ba da ! " se rasteste ea. " Sunt sora ta, niciodata nu o sa plec de langa tine pentru ca te iubesc, dar tu nu ai cum sa intelegi iubirea, tu te iubesti doar pe tine insati. " imi zice rapid, ridicandu-se si plecand. 

"-Erika, dar ... " vreau sa spun, dar deja plecase. 

   Las tacamurile sa-mi cada din maini direct in farfurie. 

"-Frumos, pofta buna ! " mormai enervat, lasandu-ma pe spate cu scaunul. 

   De ce naiba toata lumea spune ca nu iubesc ?! Nu inseamna ca daca nu o arat, nu iubesc. Am si eu sentimente, dar de ce trebuie sa le arati, ca lumea sa profite ? 

            -Dupa cateva saptamani- 

           -Perspectiva Alma- 

  Era sambata dimineata, iar eu sorbeam din cana de cafea, stand pe balcon si privind la oameni agitati si strazile aglomerate.