Perfect !

-Capitolul 37-

  Ma uit in urma ei cum mergea agale, si-mi vine sa ma dau cu capul de stalp. Am fost un nesimtit iar, dar nu stiu cum dracu fac de mereu imi ies pe gura doar lucruri care o ranesc ... Eu nu as rani-o ! 

     -Perspectiva Alma- 

M-am urcat in autobuz si am plecat acasa, dar fara sa ma pot opri din plans. Abia am vazut sa descui usa, privirea mea incetosata incurcandu-ma.

   Fac un dus care speram sa ma linisteasca, dar nu prea reuseste. Ma asez pe canapea, pornind aiurea televizor, dar gandul meu era la ceea ce-mi spusese Paul ... 

  Stric tot ... Auzi la el ! Apuc sa atipesc putin, ca primesc un mesaj de la Erika: 

"Vino la mine, te rog ! " citesc si nu stiu daca sa o fac sau nu, dar aleg sa ma duc sperand ca nu va trebui sa dau ochii cu Paul. 

   Deschid usa sfioasa, vazand ca Paul avea telefonul Erikai in mana. Nu cred ! 

"-Tu ai trimis ? " intreb enervandu-ma instant. 

"-Da, vreau sa vorbim Alma. " 

"-Ma bucur, eu nu. " zic si vreau sa plec, dar se pune in fata mea. 

"-Imi pare rau, serios ! " 

"-Sa-ti para ! Pentru ca mereu ajungem la asta : ne certam, eu plang ca o proasta ce sunt, spui discursuri de-mi pare rau si eu te iert. Dar nu, de data asta nu ! De cand am venit ce-ai facut a fost sa ma ranesti si sa ma faci sa plang, ei bine, mi-a ajuns, am terminat-o. " ii tip in fata aproape pe nerasuflate, el privindu-ma fara sa schiteze nici macar un gest, ceea ce ma enerva mai mult decat eram.

"-Alma ... " spune serios, dar gesticulez, fara sa-l las sa mai vorbeasca. 

"-Nicio Alma, sa ma lasi in pace ! " ma rastesc, impingandu-l din calea mea. 

   Vreau sa plec, tinand deja mana pe clanta si crapand usa, dar intr-o fractiune de secunda ma prinde de cealalta mana, intorcandu-ma cu fata spre el si apropiindu-se de mine. 

Ma incrunt, fiind fortata sa inchid usa cu spatele, stand lipita de ea. Vreau sa spun ceva, dar fara sa reusesc, caci el ma saruta apasat. 

   Incercam sa ma smulg, dar eram ca un peste pe uscat, pentru ca isi mai si puse mainile pe talia mea. 

Pana la urma, ca o proasta ce sunt ii raspund la sarut, pana ramanand fara aer isi dezlipeste buzele de ale mele. 

"-Ce-ai  facut ? " soptesc, uitandu-ma in ochii lui. 

"-Nimic ... " zice, respirand la fel de rapid ca mine. 

"-Crezi ca poti rezolva totul cu un sarut ? Ca te voi ierta sau ce ?! " incep sa ma rastesc, dar el ranjeste. 

"De ce ... ? " vreau iar sa spun, dar ma saruta din nou. 

Dupa ce termina, il imping, iar el zice mandru: 

"-Nu cu un sarut, cu doua. " 

"-Ce dracu ?! " zic, impingandu-l iar. "Paul, iesi pana nu-ti dau cu ceva in cap. " 

"-E casa mea. " zice calm. 

"-Da, bine. " zic si nu stiu in ce directie s-o apuc. 

"-Stii ce ? " 

"-Ce ? " ma rastesc, oprindu-ma.  

"-Admite ca ti-a placut.  " imi spune ranjind. 

"-Ti-as da un pumn de ti s-ar sterge ranjetul de prost. Nu  mi-a placut nimic ! " spun si imi incrucisez bratele la piept.