Perfect !

-Capitolul 21-

      Am trecut pe langa toti, ignorandu-i, pana la masina. Acolo Edi vorbea cu Erika, iar ea radea intr-un mod suspect. Daca nu as cunoaste-o, as spune ca i s-a pus pata pe Edi ... Dar ca sa vezi, si Edi era tot un zambet ! 

"-Multumesc, Edi. " spun si le stric micutul moment. 

"-Pentru nimic. Erika mi-a povestit. " 

"-Aha ... Mai vorbim. " spun si intru la locul soferului, iar Erika in dreapta. 

Imi intorc privirea in spate, iar Alma inca tremura de frig, cu hanoracul lui Edi pe ea. 

"-De ce ai raspuns asa ... apatic ? " ma ia Erika la intrebari. 

"-Ce-ti pasa tie cum vorbesc cu prietenul meu ? " raspund, accentuand "prietenul meu" . 

"-Vreti sa nu va mai certati si voi acum ? " intervine Alma. 

"-Nu ne certam ! " ii spun enervat. Aveam un car de nervi ... cauzati de Carla.

"-Nu, voi doar schimbati pareri, am uitat ... " imi raspunde sarcastica. 

"-Cazatura aia te-a afectat ?! " ma rastesc fara sa vreau, iar ea se uita mirata la mine. 

"Scuze ... " mormai. "Sunt nervos. " 

"-Aha, si varsa-ti nervi pe proastele astea doua, nu ? Ca te suporta ! Crezi ca doar tu ai nervi ?! Sa te duci undeva cu tot cu nervii tai ! " izbugneste ea spre mirarea mea, iesind din masina si trantind usa. 

"-Alma , st ... " 

"-Stai, Erika, ma duc eu. " 

     -Perspectiva Alma- 

Apuc sa ies din masina si sa pornesc cu pasi apasati spre paduricea ce se forma la doar cativa metri in fata mea. 

"-Alma, stai ! " il aud pe Paul, dar il ignor, continuandu-mi drumul. 

"Am spus stai ! " zice nervos, prinzandu-ma de mana si intorcandu-ma cu fata spre el. 

"-Ti-au trecut nervii ? " intreb si-mi smulg mana. 

"-Nu am vrut, intelege. " 

"-Si tu intelege ! " 

"-Bine, ai trecut prin asta, dar Carla mi-a tocat si ultimul nerv ... " 

"-Da, nici nu stiu cum o suporti. " ii zic si parca ma calmez putin.

"-I s-a urcat la cap ... Acum, mergem ? " 

"-Da. Si ... multumesc. " 

"-Ce-am spus eu ?! " 

"-Bine, gata cu multumitul. " ii zic, si-i zambesc. 

     -A doua zi- 

-Perspectiva Paul- 

Dormeam ca un nou-nascut, cand aud tipatul Erikai. Ce naiba, asta iar nu a incuiat usa ?! 

Ma ridic din pat ca ars, aproape sa trec prin usi pana sa ajung la usa principala. 

"-Erika ! " o strig, ca s-o vad cum aproape o darama pe mama, tipand de bucurie si eu care ma speriasem. 

"-Paul, a venit mama, a venit mama ! " tipa bucuroasa, iar eu nu pot decat sa-i aduc bagajele in casa. 

"-Mi-a fost dor de tine, fata mea frumoasa ! " zice mama, aruncandu-mi si mie o privire. "Paul, nu ma iei in brate ? " 

"-Nu am loc de Erika ! " raspund, mergand apoi s-o imbratisez. 

"-Cum mai sunteti ? " intreaba mama, luand loc pe canapea.