Capitolul 101.

15.3K 230 5
                                    

”Sunt de acord cu asta, haide Harry spune-i.” Jace zâmbește și ia o înghițitură din berea sa.

”Eu.. O să-ți spun afară.” Harry spune. Vocea îi e joasă.

Totul se întâmplă prea repede pentru mine comparând cu privirea din ochii săi. Nu știu ce se întâmplă dar știu că nu vreau să plec nicăieri cu el.

”Nu, spune-mi aici. În fața lor ca să nu poți minți.” am scuipat. Inima deja mă doare și știu că nu sunt pregătită pentru orice e gata să-mi spună.

”Îmi pare rău.” el pufnește și își ține mâinile în față.

”Tessa, trebuie să-ți amintești că asta a fost înainte să te cunosc.” spune. Ochii săi implorând pentru milă.

”Spune-mi.” am spus, abia deschizându-mi gura. Nu am încredere în vocea mea acum.

”Acea noapte.. a doua noapte.. a doua petrecere la care ai venit când am jucat adevăr sau provocare.. și Niall te-a întrebat dacă ești virgină...” se bâlbâie și își închide ochii ca să-și adune gândurile.

Oh nu. Nu cred că e posibil ca inima să mi se scufunde mai jos decât e acum. Asta nu se întâmplă. Nu se poate întâmpla. Nu acum. Nu cu mine.

”Mai departe.” Jace spune. Harry îi trimite o privire urâtă și știu că dacă Harry nu era în momentul în care era la un pas de a ne distruge relația, l-ar fi omorât.

”Ai spus că ai fost.. și asta a dat cuiva o idee.”

”Cui i-a dat ideea?” Molly ne întrerupe.

”Mie, eu am avut ideea.” el spune. Ochii lui niciodată părăsindu-i pe ai mei. I-a răspuns întrebării ei doar de dragul meu.

”Că.. ar putea fi amuzant să.. să fac un pariu.” capul îi cade în jos și lacrimi apar în ochii mei.

”Nu.” m-am sufocat luând un pas în spate.

Inima mi se rupe și e complet distrusă. Toate amintirile inundându-mă punând toate lucrurile cap la cap.

”Stai departe de el.”

”Fii atentă.”

”Câteodată crezi că, cunoști persoanele când nu e așa.”

”Dar Tessa, trebuie să-ți spun ceva.”

Toate remarcile mici care au fost făcute de Molly, Jace, și chiar Harry au apărut din nou și din nou în mintea mea. Ceva era mereu în spatele minții mele, un sentiment că ceva lipsea.

Tot aerul pare să fie aspirat din camera mică și mă găsesc aproape trăgând după aer când realitatea mă lovește. Au fost atât de multe indicii, dar eram prea orbită de Harry ca să le văd.

De ce ar duce asta atât de departe? Ca să locuiesc cu el?

”Știai?” m-am întors către Steph, nu mai pot să mă uit la Harry.

”Eu.. Eu voiam să-ți spun de atât de multe ori Tess.” spune, ochii ei plini de lacrimi de vinovăție.

”Nu am crezut când a pretins că a câștigat chiar și cu prezervativul.” Jace chicotește, evident bucurându-se de show.

”Corect! Nici eu, cearșafurile totuși, adică cum ai putea nega sângele de pe cearșafuri?” Molly râde.

Cearșafurile. De asta erau încă în mașina sa. Știu că ar trebui să spun ceva, orice, dar nu-mi pot găsi vocea, totul se mișcă în jurul meu, lumea de la bar mănâncă și bea, neobservând fata naivă fiind la zece metri de ei având inima spulberată în fața unei mulțimi. Cum e posibil ca timpul să se miște când eu încă stau aici privindu-l pe Tristan plecându-și capul, Steph plângând, și mai presus de toate văzându-l pe Harry cum mă privește.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum