After 2

Capitolul 130.

Capul lui Harry e greoi pe stomacul meu când vibratul telefonului mă trezeşte. L-am ridicat încet, cât de încet posibil, luând uşor obiectul enervant. Pe ecran apare numele mamei, iar eu gem înainte de a răspunde.

"Theresa?" Ea spune prin telefon.

"Da." 

"Unde eşti şi la ce oră vei fii aici?" Întrebă.

"Nu mai vin acolo." I-am spus.

"E Ajunul Crăciunului Tessa, ştiu că eşti supărată pe chestia asta cu tatăl tău, dar trebuie să vii acasă şi să îţi petreci Crăciunul cu mine. Nu trebuie să fii la vreun hotel de una singură."

"Nu mai conduc tot drumul până acolo mamă, afară ninge şi nu vreau să fiu acolo." Mă simt uşor vinovată pentru că nu îmi petrec sărbătorile cu mama. Nu e cea mai amabilă femeie, dar sunt tot ce are.

Harry se mişcă şi îşi ridică capul în sus şi chiar când sunt pe cale să îi spun să nu vorbească îşi deschide gura.

"Ce se-ntâmplă?" Spune şi o aud pe mama oftând adânc.

"Theresa Young! La ce te gândeai?" Urlă.

"Nu am chef de asta acum."

"Ăla e el, nu-i aşa? Ştiu că e după vocea aia!"

"O să închid acum."

E un mod îngrozitor de a mă trezi. M-am ridicat dându-l pe Harry de pe mine, acoperindu-mi corpul gol cu pătura.

"Să nu îndrăzneşti să înch.." Ţipă, iar eu închid.

Ştiam că va afla mai devreme sau mai târziu, speram doar că va afla mai târziu.

"Despre ce-a fost vorba?" Harry întreabă, ştergându-şi ochii somnoroşi.

"M-a sunat pentru că credea că voi merge la ea de Crăciun."

"Oh.." Spuse.

"Apoi te-a auzit pe tine şi acum... înnebuneşte." Am spus ţinându-mi telefonul în sus ca să vadă cele două apeluri de la ea doar în ultimul minut.

"Ştiai că aşa va fi şi pe bune e mai bine că a aflat aşa."

"Nu prea. Puteam să îi spun în loc să te audă în fundal."

"E acelaşi lucru, oricum ar fi fost nervoasă." Dă din umeri.

"Totuşi." Mă cam enervează reacţia lui. Ştiu că nu îi pasă de ea, dar totuşi e mama mea şi nu voiam să afle aşa.

"Şi ce vrei să faci să o inviţi la o cină de Crăciun?"

"Serios?" Am spus nervoasă.

"Doar spuneam."

"Ei bine ai putea fii mai drăguţ faţă de toată chestia asta."

"Scuze." El spune.

Mă aşteptam să vină cu o replică nepoliticoasă, dar mă bucur că n-a făcut-o.

"Ţi-ar plăcea să îţi fac micul dejun Daisy?" Harry zâmbeşte.

"Daisy?" Mi-am ridicat o sprânceană.

"E devreme şi acum nu sunt cel mai bun la a cita din literatură, dar eşti morocănoasă aşa că îţi spun Daisy." 

"Daisy nu era morocănoasă. Şi nici eu nu sunt."

"Ba da eşti, şi cum de ştii la care Daisy mă refeream?"

"Sunt doar câteva Daisy şi ştiu destul de bine la care te refereai."