After 2

Capitolul 112.

”Doamne, vin acum!” am urlat mergând spre ușă.

M-am holbat la ceasul de pe masă, e aproape patru dimineața. Cine dracu e? Chiar dacă sunt beată, gândurile încep să-mi fugă. Dacă e Harry? Au trecut trei ore de când l-am sunat dar cum de m-a găsit? Când am deschis ușa l-am găsit pe Trevor stând lângă ușă. Dezamăgirea îmi înțeapă pieptul și îmi șterg ochii. Mă simt la fel de beată cum am fost când m-am așezat.

”Scuze dacă te-am trezit, dar n-ai cumva telefonul meu?” întreabă. Ce?

”Huh?” am spus intrând înapoi în cameră ca să poată inra și el.

”Cred că ne-am schimbat telefoanele din greșeală, îl am pe al tău și cred că tu îl ai pe al meu din accident.” îmi spune ținându-mi telefonul în palma sa.

”Aveam de gând să aștept până dimineață dar al tău nu se mai oprea din sunat.” îmi spune.

”Oh.” e tot ce spun, am mers deschizându-mi poșeta. Destul de sigur că telefonul lui Trevor e așezat pe portofelul meu.

”Îmi pare rău cred că l-am luat pe al tău în mașină.” mi-am cerut scuze dându-i-l.

”E în regulă. Îmi pare foarte rău că te-am trezit. Ești singura femeie pe care o cunosc care arată la fel de frumoasă când se trezește..” e întrerupt de lovituri în ușă.

”Ce dracu e asta? Petrecere în camera Tessei?” am urlat mergând spre ușă. Probabil e vreun angajat din hotel care se plânge din cauza loviturilor lui Trevor de la ușa mea, atât de târziu.. Dar totuși nu cred că a bătut atât de tare după cum credeam.

Oricine e acum la ușă bătând așa de tare, nu e fericit.

”Tessa! Deschide ușa asta nenorocită!” vocea lui Harry se aude, iar eu mă opresc.

Fața lui Trevor pălește ușor, și de fapt chiar îmi pare rău pentru el. Harry găsindu-l în camera mea, nu va fi de bine, indiferent de ce a venit.

”Ascunde-te în baie.” i-am spus lui Trevor, ochii săi mărindu-se.

”Ce? Nu mă pot ascunde în baie.” a spus eu realizând cât de ridicolă e ideea asta.

”Deschide ușa asta odată!” Harry urlă din nou și îl aud cum dă cu picioarele în ușă, repetat.

M-am uitat din nou la Trevor înainte de a deschide ușa, încercând să îi memorez fața frumoasă înainte ca Harry s-o distrugă.

”Acum vin!” am urlat înapoi deschizând ușa pe jumătate, doar pentru a găsi un Harry nervos îmbrăcat tot în negru. În loc de cizmele sale groase el poartă converși simpli. Nu l-am mai văzut niciodată în alți pantofi exceptând cizmele sale, îmi plac patofii ăștia noi. Sunt distrată.

El deschide ușa și merge spre Trevor, dar eu îl prind de tricou ca să-l opresc.

”Crezi că o poți îmbăta și poți veni în camera ei nenorocită de hotel!” Harry urlă la el încercând să meargă mai în față. Știu că nu încearcă cât demult poate pentru că dacă ar face-o aș fi cu siguranță pe podea, nu ținându-l de tricou.

”Nu făceam asta... Eu.” Trevor începe.

”Harry oprește-te! Nu poți să mergi prin jur și să bați oameni!” am urlat strângându-l de tricou.

”Ba da... Pot!” spune zgomotos.

”Trevor, du-te înapoi la camera ta ca să pot vorbi cu el. Îmi pare rău pentru starea sa nebună.” am spus iar Trevor aproape râde la alegerea mea de cuvinte dar uitându-se la Harry tace.