After 2

Capitolul 127.

Cântecele pentru capitolul ăsta sunt Sleeping with sirens- James Dean and Audrey Hepburn; You're missing it- Jason Walker, What if I told you- Jason Walker, Don't Leave her- Chris Young.

Harry's POV.

"Cum voi şti că nu mă vei răni din nou?" Plânge.

Îmi puteam da seama că încerca să îşi ţină în frâu lacrimile, dar mă bucur că acum nu mai încearcă asta vreau ca totul să îmi fie pus pe tavă. Vreau să văd nişte emoţii din partea ei, în ultima vreme a fost atât de rece cu mine. Nu a fost ea însuşi. Puteam să îmi dau seama ce gândeşte doar prin ochii ei. Dar, acum e un perete blocându-mă din a o citi cum doar eu ştiu. M-am rugat la Domnul că timpul pe care l-am petrecut azi împreună va fi de partea mea.

"Nu poţi, şi te pot asigura că te voi răni din nou. Şi tu mă vei răni, dar totodată te pot asigura că nu îţi voi mai ascunde nimic şi nici nu te voi mai trăda vreodată. Poate vei spune ceva rahaturi pe care nu voiai să le spui şi Doamne sunt sigur că şi eu o voi face, dar ne putem rezolva probleme pentru că asta fac oamenii. Doar că am nevoie de ultima şansă ca să îţi arăt că pot fi bărbatul pe care meriţi să fiu. Te rog, Tessa." Am implorat.

Se holbează la mine cu ochi roşii, mestecându-şi interiorul obrazului. Urăsc să o văd aşa, şi mă urăsc pentru că o fac să fie aşa.

"Mă iubeşti, nu-i aşa?" Am întrebat, îngrozit de răspunsul ei.

"Da. Mai mult decât orice." Recunoaşte oftând.

Nu-mi pot ascunde zâmbetul. Auzind că încă mă iubeşte mă însufleţeşte. Am fost atât de îngrijorat că va renunţa la mine, că nu mă va mai iubi şi va trece mai departe. Nu o merit şi ştiu că e conştientă de asta.

"Atunci ce pot face? Ce trebuie să fac ca să trecem prin asta?"

Mintea îmi e plină de gânduri, şi ea e prea tăcută. Nu pot suporta distanţa asta.

"Am spus ceva greşit, nu-ia aşa? Ştiam că o voi face, ştii că nu mă pricep cu cuvintele." Mi-am adus mâinile pe faţă ştergându-mi umezeala din ochi.

Nu am fost atât de emotiv în toată viaţa mea şi e cel mai incomod lucru. Nu a trebuit niciodată şi nici nu mi-a păsat să îmi exprim sentimentele cuiva dar aş face orice pentru fata asta. Mereu stric totul dar acum trebuie să repar asta, sau să încerc cât de mult pot.

"Nu.. Doar că... Nu ştiu. Vreau să fiu cu tine, vreau să iert totul dar nu vreau să regret după. Nu vreau să fiu fata aia, cea care e călcată în picioare de băieţi şi tratată ca un rahat şi doar să fie în regulă cu totul." Ea plânge.

"De ce? Cine crezi că va crede asta?" Am întrebat-o.

"Toată lumea, mama, prietenii tăi, tu.."

Ştiam că asta credea, ştiam că va fi mai îngrijorată de ce ar trebui să facă decât ce vrea să facă.

"Nu te gândi la altcineva. Cine dă un rahat despre ce crede restul? Măcar acum consideră ce vrei. Ce te face fericită?"

"Tu." Spune şi inima îmi tresare.

"M-am săturat să ţin tot înăuntrul meu, m-am săturat de toate lucrurile pe care nu le-am spus şi vreau să le spun." Adaugă.

"Atunci nu le mai ţine în tine." I-am spus.

"Mă faci fericită, dar totodată şi mizerabilă, nervoasă, şi mai presus de toate mă înnebuneşti."

"Asta e ceea ce contează, nu-i aşa? De asta suntem atât de buni unul pentru altul Tess, pentru că suntem teribili unul pentru altul." I-am spus. Şi ea mă înnebuneşte, şi mă face nervos dar fericit. Atât de fericit.