After 2

Capitolul 138.

”Harry.” Anne îl atenționează.

”Ce? Doar am pus doar o întrebare.” El spune.

Îmi pot da seama că, Ken se gândește dacă să îi pice sau nu lui Harry în plasă. Mă rog lui Dumnezeu să nu o facă.

”Oprește-te.” Îi șoptesc lui Harry.

”Nu fi nepoliticos.” Anne îi spune.

”E în regulă.” Ken spune și ia o înghițitură din paharul cu apă.

Fața lui Karen se făcuse albă ca varul, iar Liam se uita la televizorul de pe perete..

”Știu că e în regulă.” Harry zâmbește.

”Ești doar nerovs, așa că dă-i înainte, spune ce poftești.” Ken spune. Nu ar fi trebuit să-l îndemne.

”Nervos? Nu sunt nervos. Enervat și amuzat da, dar nervos nu.” Harry spuse în cel mai calm mod posibil.

”Amuzat, de ce ?” Ken întreabă. Oh, Ken, nu mai vorbi.

”Amuzat de faptul că te comporți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat nimic, ca și cum n-ai fost un distrus până acum. Voi două sunteți ridicole.” El explică.

”Ai întrecut limita.” Ken spuse. Iisuse, Ken.

”Am întrecut-o? De când decizi tu până unde este limita?” Harry îl provoacă.

”Asta e casa mea, Harry, de asta eu decid.” Ken răspunde.

Harry se ridică în picioare, iar  eu îl apuc de braț ca să-l calmez, dar mă dă la o parte cu ușurință. Am pus paharul cu vin pe masă și m-am ridicat și eu în picioare.

”Harry, încetează.” Îl implor, și-l strâng din nou de mână.

Totul mergea bine, oarecum, până Harry s-a trezit să facă o observație nepoliticoasă. Știu că este nervos pe tatăl său pentru greșelile sale din trecut, dar Crăciunul nu este sărbătoarea potrivită pentru a îi reaminti asta. Relația lui Harry și a lui Ken făcea progrese, dar dacă nu se opresc acum, totul se va înrăutăți.

”Am crezut că am trecut peste asta, când ai venit la nuntă?” Ken întreabă, ridicându-se și el în picioare.

Sunt doar la doi metri distanță și știu că nu se va termina cu bine.

”Să trec peste ce? Tu n-ai trecut peste nimic, doar pretinzi că nimic nu s-a întâmplat!” Harry țipă.

Mă doare capul și mi-aș fi dorit să nu le fi sugerat niciodată să vină. Încă odată, am provocat un scandal în familie.

”Astăzi nu este o zi potrivită să discutăm acest subiect. Ne simțeam bine, iar tu a trebuit să începi o ceartă.” Ken vorbește.

”Atunci când vom discuta?” Harry întrebă și își ridică mâinile în aer.

”Cu siguranță nu de Crăciun, nu am văzut-o pe mama ta de ani buni și acum ți-ai găsit să te cerți cu mine?!” Ken îi spuse fiului său.

”Nu ai văzut-o de ani buni pentru că ai plecat. La dracu'! Ne-ai lăsat cu nimic, nici nu ne-ai dat câțiva nenorociți de bani, nici măcar o mașină, nimic!” Harry strigă și se apropie de tatăl său.

”Nu v-am dat bani? V-am trimis bani în fiecare lună! Iar, mama ta nu a acceptat mașina pe care i-am oferit-o.” Ken strigă înapoi, înroșindu-se la față.

”Mincinosule! Nu ai trimis nimic, de aia am locuit în casa aia de rahat și de asta mama lucra cincizeci de ore pe săptămână!”

”Harry.. Nu minte.” Anne intervine.