Capitolul 139.

10.4K 289 12
                                    

Capitolul e needitat deci scuze de greșeli. :)

Harry nici nu tresare când pun prosopul umed peste rănile sale. Am băgat din nou prosopul în chiuveta plină cu apă, încercând să diluez sângele de pe el.

Se uită în sus la mine, în timp ce eu stau lângă el. Stă pe marginea cadei, iar eu sunt între picioarele sale. Își ridică mâinile încă o dată.

”Trebuie să-ți punem ceva pe deget.” I-am spus, răsucind prosopul ca excesul de apă să se scurgă.

”Va supraviețui.” Spuse.

”Nu, uite ce adâncă e rana. Pielea asta e deja destul de plină de cicatrici și tu tot continui să te lovești.” L-am certat.

Nu spune nimic, doar îmi studiază fața.

”Ce?” L-am întrebat.

Am scurs apa din prosop, așteptând să răspundă.

”Nimic..” Minte.

”Spune-mi.” 

”Doar că, nu-mi vine să cred că îmi accepți toate rahaturile.” Spune.

”Nici eu.” Am zâmbit.

”Trebuie să te descurci cu multe.”

”Da, știu..” Am spus, privind cum se încruntă.

”Totuși, merită.” Am adăugat, vorbind serios.

Zâmbește, iar eu îmi aduc mâna la fața sa, punându-mi degetul mare peste gropița lui.

”Sigur că da.” Zâmbetul i se mărește.

”Trebuie să fac un duș.” Spune și se ridică.

Își dă tricoul jos, apoi se apleacă ca să pornească dușul.

”O să fiu în cameră.” I-am spus.

”Așteaptă.. de ce? Fă un duș cu mine..?”

”Mama ta e în cealaltă cameră.” Am explicat încetișor.

”Și? E doar un duș. Te rog?”

Nu-l pot refuza, și știe asta. Rânjetul care îi apare pe față când eu oftez o demonstrează.

”Descheie-mă?” I-am cerut, întorcându-mă cu spatele la el.

Mi-am ridicat imediat părul, iar degetele sale îmi găsesc imediat fermoarul. Haina neagră cade la pământ, iar eu ies din ea.

”Îmi place rochia asta.” Îmi spune și își dă jos pantalonii și boxerii.

Am încercat să nu mă holbez la corpul lui gol în timp ce-mi dau jos bretelele sutienului. Când sunt complet goală, Harry intră în duș, întinzându-și mâna pentru mine. Se uită la corpul meu, și se oprește la coapse, încruntându-se.

”Ce?” Am încercat să mă acopăr folosindu-mi brațele.

”Sângele. E pe tine.” Arată spre urmele slabe de sânge uscat de pe pielea mea.

”E în regulă.” Am luat buretele frecându-mi-l de piele.

”Lasă-mă pe mine.” Îl ia de la mine și îl acoperă cu săpun.

Harry îngenunchiază în fața mea, și sincer nu pot sî țin fiorii în frâu atunci când stă așa. Mișcă buretele în sus și în jos pe coapsele mele, făcând cercuri mici, încetișor. Doar Harry poate să curețe sângele de pe mine și tot să pară atât de intim. Are un punct direct către hormonii mei. Își aduce fața aproape de pielea mea, iar eu încerc să nu mă agit în timp ce buzele sale îmi ating șoldul stâng.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum