After 2

Capitolul 154.

Mă simt de parcă au trecut ore întregi până când Harry ajunge, într-un final acasă. De atunci am făcut un duș, am făcut curat în bucătărie şi chiar am citit cincizeci de pagini din Moby Dick pe Tabletă. În majoritatea timpului ce a trecut am stat să mă gândesc la cum se va comporta și la ce va spune. Faptul că nu a vrut ca eu să plec este un lucru bun. Corect? Sper că aşa e. Nu țin minte tot ce s-a întâmplat în seara asta, dar îmi amintesc punctele cheie.

Harry a fost beat, nervos şi agresiv. Într-un fel m-am învinuit pentru că am fost iraţională şi l-am sărutat pe acel băiat în faţa lui Harry, dar el ar fi trebuit să fie mai înţelegător ţinând cont că eram beată. Apoi din nou, Harry şi înţelesul nu sunt două lucruri care merg împreună. Vreau doar ca el să mă ierte, o să mă umilesc oricât e nevoie.

Când aud zăngănitul uşii încep să mă liniştesc instantaneu. Tot ce pregătisem să îi spun mi-a dispărut din minte, pun Tableta jos pe măsuţă şi mă aşez pe canapea.

Când Harry intră pe uşă poartă un hanorac gri şi obişnuiţii săi blugi negri. Nu iese niciodată din casă fără să poarte negru şi câteodată şi alb, aşa că acest contrast este puţin ciudat, însă hanoracul îl face să pară mai tânăr într-un fel. Părul îi e dezordonat şi înlăturat de pe fruntea sa, și are cearcăne.

În mâna ţine o lampă, diferită de cea pe care a spart-o noaptea trecută, dar foarte asemănătoare.

”Hei.” Spune şi îşi trece limba peste buza inferioară înainte să îşi prindă cercelul din limbă între dinţi.

”Bună.” Murmur înapoi.

”Cum..cum ai dormit?” Întreabă.

Rămân pe canapea cât timp el străbate bucătăria.

”Bine..” Mint.

”E bine atunci.” Spune.

E evident că amândoi ne tratăm foarte chibzuit, fiindu-ne frică să nu spunem ceva greşit.

Stă lângă bufet, iar eu aproape de frigider.

”Eu uhm.. Am cumpărat o lampă nouă.” Priveşte fix către lampa din mâinile sale înainte să o aşeze pe dulap.

”Este frumoasă.” Sunt încordată, foarte încordată.

”Nu o aveau pe cea pe care am avut-o noi, dar.. ” Începe.

”Îmi pare atât de rău.” Spun brusc, întrerupându-l.

”Şi mie.. într-un fel.”

”Într-un fel?”

”Da.. Adică vreau să spun că îmi pare rău pentru câte ceva, dar nu pentru tot.”

”Bine..” Vreau să îi cer să detalieze, dar decid să renunţ.

”Păi mie îmi pare rău pentru tot, îmi pare atât de rău. Noaptea trecută nu trebuia să fie aşa.” Spun.

”E sigur doar o neîneţegere.”

”A fost o noapte îngrozitoare. Ar fi trebuit să te las să îmi explici înainte să sărut pe altcineva, a fost stupid şi imatur din partea mea.”

”Da, a fost. Nu ar fi trebuit să mă explic, tu ar fi trebuit să ai încredere în mine şi să nu sari direct la concluzii.” Își sprijină coatele de masa din spatele lui, iar eu mă joc cu degetele, încercând să nu îmi rup pielea din jurul unghiilor.

”Ştiu. Îmi pare rău.”

”Te-am auzit de primele zece dăţi, Tess.”

”O să mă ierţi? Ieri spuneai că mă vei da afară.”