After 2

Capitolul 142.

După ce apartamentul curat după regulile mele, nu ale lui Harry, mă duc la magazin să cumpăr tampoane și încă câteva lucruri în caz că, Ken, Karen și Liam vor veni. Harry a vrut să mă însoțească, dar știu că își va bate joc de mine tachinându-mă cu tampoanele, așa că l-am făcut să rămână acasă, deși s-a asigurat să mă facă de râs până ies pe ușă afară.

Micul magazin alimentar de jos de pe strada apartamentului nostru, Conner's, este de obicei gol, dar e plin cu clienți. Femeia de vârsta a doua de la casa de marcat pare nervoasă în timp ce-mi pun cumpărăturile pe bandă. După ce le scanează plătesc îmi iau cardul de credit.

”Aici se plătește doar în numerar.” Pufnește.

Îmi ridic capul și observ pancarda unde scrie clar ”numai plată în numerar”. Minunat.

”Credeți că m-ați putea lăsa să plătesc cu cardul doar de data asta?” O rog. Am stat douăzeci de minute la rând, nu vreau să mai aștept.

”Nu pot, îmi pare rău.” Spune femeia cu părul gri deschis.

”Haide Gloria, doar de data asta.” Un tânăr cu pielea bronzată și părul brunet spune din ghișeul alăturat. Îi oferă un zâmbet fermecător și ea oftează.

”Doar de data asta.” Îmi spune și îi mulțumesc înainte să-i ofer din nou cardul.

M-am întors către ghișeul băiatului cu părul brunet ca să-i mulțumesc, dar nu mai este acolo.

Când ies afară, aerul rece mă lovește, iar eu tremur. Abia aștept să fie primăvară, sper ca iarna să nu mai dureze mult anul ăsta.

”Câteodată își ia munca mult prea în serios.” O voce spune. Mă întorc și-l găsesc pe tipul de mai devreme. Pe ecusonul lui scrie „Jonah” și acum poartă un sacou gros și negru.

”Mi-am dat seama.” Râd. ”Mulțumesc pentru mai devreme, aș fi stat la rând toată ziua.”

”Nici o problemă. Mă bucur că ți-am fost de ajutor.” Zâmbește și își pune o cască pe cap.

”Mulțumesc din nou.” I-am spus și mă uit la el cum urcă pe o motocicletă.

Nu știu cât e de inteligent este să mergi cu o motocicletă pe vremea asta, dar cel puțin nu ninge. Motorul îi scoate un vuiet puternic iar eu urc în mașina mea.

Când mă întorc, Harry e pe canapea cu un braț de foi pentru muncă și cu un pix între buze. Îmi place să-l văd așa, când lucrează e așa atrăgător. Totul la Harry este atrăgător, dar asta le învinge pe toate.

”Astea sunt toate sau mai ai și alte plase?” Întreabă el și plasează hârtiile din poala sa pe masa de lângă.

”Doar astea.” Am mers la bucătărie pentru a pune cumpărăturile.

”L-ai sunat pe tatăl tău ?” Întreb din bucătărie.

”Nu... Te așteptam pe tine.” El spune. Câteva momente mai târziu apare în bucătărie și se așează la masă.

”Îl sun acum.” Oftează.

Dau din cap și stau în fața lui în timp ce își pune telefonul la ureche.

”Oh.. Alo.” Harry spune în microfon.

Dă apelul pe difuzor și așează telefonul pe masă.

”Harry?” Ken, pare surprins.

”Da.. uhm, uite mă întrebam dacă vreți să veniți pe aici sau ceva.”

”Să venim?” Ken întreabă.

Harry se uită la mine și îmi pot da seama că răbdarea lui e pe cale să se sfârșească. Îmi pun mâna peste a lui  și îl încurajez, dând din cap.

”Da.. Tu, Karen și Liam. Putem face schimb de cadouri, deoarece nu am făcut-o ieri. Mama a plecat.” El spune.

”Ești sigur că e în regulă?” Ken îl întreabă pe fiul său.

”Te-am întrebat ceva, nu-i așa? ”Harry spune, iar eu îi strâng mai tare mâna.

”Adică.. Da, e bine.” Se corectează și-i zâmbesc.

”Bine, atunci lasă-mă să vorbesc cu Karen, cu toate că știu că va fi încântată. La ce oră să venim?”

Harry se uită la mine, iar eu îi sugerez ora 2, iar el îi spune tatălui său.

”Bine, ne vedem la două.”

”Tessa îi va trimite lui Liam un mesaj cu adresa.”  Harry spune și închide telefonul.

”Nu a fost așa de rău, nu-i așa?” Îl întreb.

”Sigur.” Își dă ochii peste cap.

”Ce ar trebui să port?”

”Astea.” Arată către blugii mei și tricoul cu WSU.

”Categoric nu. E Crăciun.”

”Nu, este a doua zi după Crăciun, așa că ar trebui să porți blugi.” Zâmbește și își prinde piercing-ul din buză cu degetele.

”N-o să port blugi.” Râd și mă întorc către dormitor ca să mă decid cum ce să mă îmbrac.

Îmi țin rochia albă lângă piept în fața oglinzii când Harry intră în cameră.

”Nu știu dacă a purta acum alb e cea mai bună idee.” Zâmbește.

”Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te!” Mă vait.

”Ești drăguță când te rușinezi.” Mă tachinează și aleg repede rochia maro din dulap.