After 2

Capitolul 163.

Restul zilei trece repede, eu fiind complet retrasă şi neatentă la lume, complet învăluită de manuscrisul care s-a sfârşit îngrozitor de trist şi m-a lăsat complet dezamăgită. Cu lacrimi colorându-mi obrajii, am plecat, îndreptându-mă acasă. Nu am auzit nimic de la Harry de când l-am lăsat acasă adormit şi morocănos în pat, iar cuvintele lui Trevor continuă să se repete în mintea mea. Trebuia el să audcă vorba de nunţi şi căsătorie în cel mai nepotrivit moment posibil. Am nevoie de o distragere de la gândurile astea care mă tot bat la cap, câteodată mi-aş dori să-mi pot opri gândurile exact cum o pot face unii oameni. Nu-mi place că gândesc prea mult totul, dar nu mă pot abţine. Asta e cine sunt şi tot la ce mă pot gândi acum e la Harry şi la mine, neavând un viitor împreună.

Chiar trebuie să fac ceva ca să nu mă mai gândesc la asta, el e cine e şi nu vrea să se căsătorească vreodată sau să aibă copii. Ăsta e unul din momentele alea când îmi doresc să fi avut ceva prieteni cu care să îmi petrec timpul, poate că o să o sun pe Steph după ce mă duc la Conner's şi îmi duc rufele la curăţătorie. Harry şi cu Liam vor merge la meciul de hockey din seara asta, sper că va fi totul ok.

Când ajung la apartament, Harry se plimbă înainte şi-napoi în dormitor.

"Hei." Spun când ce intru.

"Hei. Cum ţi-a fost ziua?" Se aşează jos, pe marginea patului.

"A fost bună, cred." 

"Ce s-a-ntâmplat?" Harry se întoarce să se uite la mine.

"Manuscrisul pe care l-am citit azi a fost atât de trist, incredibil, dar mi-a frânt inima." Am spus, încercând să nu mă emoţionez din nou.

"Oh, cred c-a fost bun dacă încă eşti supărată după ce l-ai citit. Nu mi-ar fi plăcut să fiu acolo prima dată când ai citit A Farewell to Arms." Zâmbeşte, iar eu mă aşez lângă el. 

"De data asta a fost mai rău, mult mai rău." Am spus, iar el mă prinde de tricou, făcându-mă să-mi odihnesc capul pe umărul lui.

"Fata mea sensibilă." Spune, mişcându-şi degetele de sus în jos pe coloana mea.

Felul în care au sunat cuvintele astea două mi-au făcut stomacul să se umple cu fluturaşi, să fiu numită "fata mea" în orice fel, mă face mai fericită decât ar trebui.

"Măcar ai fost la ore azi?" Îl întreb pe Harry.

"Nup. Supraveghind copilul toată ziua m-a obosit." 

"Prin supraveghind copilul vrei să spui că doar te-ai uitat la televizor împreună cu el."

"Acelaşi lucru. Am făcut mai multe decât tine, oricum."

"Deci îţi place de el?" Nu-s sigură de ce îl întreb asta.

"Nu, ei bine la cât pot copiii să fie de enervanţi, el nu e în vârful listei, dar nu am să planific vreo întâlnire de joacă prea curând." Zâmbeşte.

Mi-am dat ochii peste cap, dar n-am mai spus nimic despre Smith.

"Eşti gata pentru meciul din seara asta?" Mă uit în sus la el.

"Nu, deja i-am spus că nu mă duc." Îmi spune.

"Harry! Trebuie să mergi." Urlu.

"Glumeam.. va fi aici curând. Îmi rămâi datoare pentru rahatu' ăsta, Tess." Harry se vaită.

"Totuşi îţi place hockey-ul, iar Liam e o companie chiar bună."

"Nu e o companie aşa bună ca tine." Îmi pupă obrazul.

"Eşti într-o stare bună pentru cineva care se comportă ca şi cum ar fi trimis la măcel."

"Dacă va merge rău, nu eu voi fi cel omorât."