After 2

Capitolul 158.

”Ce porți?” Întreabă el și se dă cu un pas înapoi pentru a se uita mai bine la mine. 

”Haine de yoga.” Dau din umeri.

Îmi aduc aminte de ultima dată când am purtat pantaloni de yoga în fața lui Harry și de comentariile dure pe care mi le-a spus, dar pantalonii ăștia de yoga nu sunt la fel de strâmți ca ceilalți.

”Întoarce-te.” Spune uitându-se în jur pentru a se asigura că suntem singuri. 

”Ce? Nu.”

”Tessa, întoarce-te.” Spune din nou.

”Nu voi face asta.” Un grup de jucători de baschet ieșeau pe ușa din dreapta noastră, iar Harry își dă ochii peste cap, învins. Nu mă pot abține decât să zâmbesc la supărarea lui.

”Ei bine, ce mai aștepți? Să mergem.” Harry spune, trăgându-mă în jos pe hol. 

S-a pus intenționat în spatele meu și brusc vreau să intru în clasă și să iau un pulover care să mi-l înconjor în jurul taliei. 

”Trebuie să porți mai des pantalonii ăștia.” Vorbește pe un ton liniștit.

Am râs ușor și-i apuc mâna cu forță, ca să meargă lângă mine, nu în spatele meu.

”Nu ești serios în legătură cu ora de yoga.” Oricât de mult mi l-aș imagina pe Harry la ora asta, imaginea nu se potrivește.

”De fapt, sunt.”

”Tu știi ce e yoga, nu?” Îl întreb când ne îndreptăm spre încăpere. 

”Da, Tessa. Știu ce e, l-am ales împreună.” Pufnește.

”De ce?”

”Nu contează de ce, vreau doar să-mi petrec mai mult timp cu tine.” Spune.

”Oh.” Nu sunt convinsă de teoria lui, dar sunt nerăbdătoare să-l văd în sala de yoga, iar timpul suplimentar cu el nu strică deloc. 

Instructoarea este așezată pe un covor de yoga galben în mijlocul camerei. Părul ei șaten și ondulat îi este prins în vârful capului și e îmbrăcată într-un tricou cu imprimeu florar; face o impresie bună. 

”Unde e toată lumea?” Harry mă întreabă, imediat ce apuc un covor purpuriu de pe raftul de pe perete. 

”Am ajuns mai devreme.” Spun, luând și unul albastru, el examinându-l înainte de a și-l pune sub braț. 

”Bineînțeles că am ajuns.” Zâmbește sarcastic și mă urmează în fața sălii. 

Încep să-mi așez covorașul lângă cel al profesoarei, dar Harry îmi apucă brațul oprindu-mă. 

”În niciun caz, stăm în spate.” Spune.

”Ce? Nu, eu stau mereu în față.” Spun, susținându-mi ideea.

”Exact. Stăm în spate.” El repetă și ia covorașul din mâinile mele ducându-l, odată cu el, în spate.

”Dacă ai de gând să fii morocănos, atunci n-ar trebui să rămâi.” Am șoptit către el.

”Dar, nu sunt morocănos.”

Instructoarea ni se prezintă când ne punem pe covorașe, iar Harry susține că e drogată, ceea ce mă face să chicotesc.

Încep să mă enervez când camera se umple cu fete cu pantaloni mulați, unele chiar cu bustiere, holbându-se la Harry. Până acum, e singurul băiat și să fie singurul din încăpere e cam enervant. Din fericire, Harry nu pare să observe grămezile de priviri feminine care îl privesc sau poate că e obișnuit cu asta, da, asta trebuie să fie. El atrage atenția în felul ăsta mai mereu. Nu e ca și cum le învinovățesc pe ele, dar el e iubitul meu și ar trebui să se uite în altă parte. Știu că unele se uită la tatuajele și piercing-urile lui, probabil întrebându-se ce naiba caută el la un curs de yoga.