After 2

Capitolul 132.

"Ultima dată? Vezi Theresa! De asta trebuie să te îndepărtezi de el. A mai făcut asta şi înainte, ştiam eu! Făt-Frumos loveşte din nou." Mama urlă.

M-am uitat către Harry, degetele tremurându-mi. Nu din nou. Nu cred că mai pot suporta asta. Nu de la el.

"Nu e chiar aşa, mamă." Harry spune într-un final.

"Ba da cam aşa pare, Harry. Sincer chiar nu pot să cred, te iubesc fiule dar aici nu te mai pot ajuta. E greşit, atât de greşit." Anne spune ştergându-şi ochii.

Nu sunt niciodată capabilă să îmi găsesc vocea în situaţiile de genul ăsta. Vreau să vorbesc, trebuie, dar o listă lungă şi teribilă de gânduri cu la ce s-a referit Anne prin "ultima dată" îmi fug repede prin minte şi îmi fură vocea.

"Am spus că nu e chiar aşa!" Harry urlă la mama sa.

"Cred că ar trebui să plece cu mama ei." Anne spune, iar în gât mi se formează instantaneu un nod.

"Ce?" Harry îi spune. E surprins.

"Ar trebui să plece. Nu eşti bun pentru ea, Harry. Credeam că eşti, că te-ai schimbat, dar e evident că nu ai făcut-o. Te iubesc mai mult decât îmi iubesc viaţa dar nu îţi voi permite să faci asta din nou. Venind în America trebuia să te ajute, dar ai făcut din nou acelaşi lucru."

"Theresa. Cred că ai auzit destule. E timpul să plecăm." Mama spune prinzându-mă de braţ.

Harry merge spre ea, iar ea se de înapoi încă ţinându-mă.

"Dă-i drumul, acum." El spune printre dinţi.

Unghiile ei ascuţite mi se bagă în piele în timp ce eu încerc să procesez evenimentele din ultimele minute. Nu mă aşteptam ca mama să apară aici, să vină în dormitor şi cu siguranţă nu mă aşteptam ca Anne să divulge un alt secret de al lui Harry. A mai făcut asta înainte? O iubea? Îl iubea? A spus că nu a mai fost niciodată cu o virgină, a spus că nu a mai iubit pe nimeni înainte. Mă minţea?

Masca nervoasă pe care o poartă mă face să descifrez totul cu greu.

"Nu te mai priveşte ce o deranjează de acum." Ea contraatacă.

Mi-am tras braţul din strânsoarea ei punându-mă în spatele lui Harry. Anne şi mama au aceeaşi expresie îngrozită pe faţă în timp ce îmi înfăşor degetele în jurul antebraţului său.

"Theresa nu fii proastă. Haide." Mama ordonă.

M-am ascuns în spatele lui Harry, nu prea înţeleg de ce, dar am făcut-o. Ar trebui să plec cu mama, sau să îl forţez să-mi spună despre ce dracu vorbea Anne dar sincer chiar vreau ca mama să plece. Am nevoie de câteva secunde, minute, poate chiar ore ca să înţeleg ce a făcut Harry. Doar l-am iertat, l-am iertat şi m-am decis să uit totul şi să trec mai departe cu el. De ce trebuie să fie mereu un secret care să apară în cel mai prost moment posibil?

"Theresa." Mama ia un alt pas spre mine, iar Harry îşi aduce braţul în spate ca să şi-l pună în jurul meu, protejându-mă de ea.

"Pleacă de lângă ea." Harry o avertizează.

"Harry, e fiica ei. Nu ai nici un drept să te bagi între ele." Anne spune.

"Nu am nici un drept? Ea nu are nici un drept să vină în apartamentul nostru, în dormitorul nostru nenorocit, neivitată!" Ţipă. Încep să îl strâng mai tare.

"Ăsta nu e dormitorul ei şi nici apartamentul ei." Mama spuse.

"Ba da, e. Vezi în spatele cui stă? Mă foloseşte ca un scut ca să se ascundă de tine." Harry zise.